Filimon 1:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Într-adevăr, vreau să se știe, Cum că, o mare bucurie Și mângâiere, am avut, În clipa-n care am văzut Dragostea ta – iubite frate – Prin care-au fost înviorate, De-ndată, ale sfinților Inimi, în văzul tuturor.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Am avut o mare bucurie și o mare mângâiere datorită dragostei tale, frate, pentru că simțămintele sfinților au fost înviorate prin tine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Frate, să știi că am fost foarte bucuros și încurajat când am auzit despre efectele dragostei tale față de sfinți. Tu le-ai încurajat inima!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Într-adevăr, am avut o mare bucurie și consolare datorită iubirii tale, pentru că prin tine, frate, au fost alinate inimile sfinților.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ Într-adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere datorită iubirii tale pentru cei sfinţi, pentru că inimile lor au fost încurajate prin tine, frate!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ În adevăr, am avut o mare bucurie și mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine.

Filimon 1:7 Referans Kwoze

2 Corinteni 7:13

De-aceea, fost-am mângâiați, Dar și mai mult ne-am bucurat, Atuncea când noi am aflat, Ce mare a putut să fie, A fratelui Tit, bucurie, Al cărui duh s-a răcorit, Când, printre voi, a fost primit.

1 Tesaloniceni 3:9

Cum am putea, atuncea, noi Să-I mulțumim destul apoi, Lui Dumnezeu, căci am văzut, Ce bucurie, ne-ați făcut, Prin starea voastră, de credință?

2 Corinteni 7:4

Astfel, în voi – în fiecare – Încredere am, foarte mare, Și am tot dreptul, mai apoi, De a mă lăuda, cu voi. De mângâiere, plin sunt eu, Și-mi saltă inima, mereu, De-o mare bucurie-aleasă, Chiar când necazuri ne apasă.

Filimon 1:20

În Domnul, fă-mi, dacă se poate, Atâta bine, iubit frate, Să-nviorezi, te rog frumos, Bătrâna-mi inimă-n Hristos.

1 Tesaloniceni 2:19

Cine-i nădejdea ce-o simțim, Ori bucuria ce-o primim, Sau cine e cununa care, A noastră slavă, doar o are? În fața lui Iisus, apoi, Nu sunteți, toate-acestea, voi? Nu ne sunteți, mândrie, oare, Atunci când Domnul va apare?

2 Ioan 1:4

Iată că mi s-a dat de știre, Și foarte mult m-am bucurat Atuncea când eu am aflat, Pe unii, din copiii tăi, Umblând, acum, pe drepte căi – În adevăr – necontenit, După porunca ce-am primit, Chiar de la Tatăl nost’, ceresc.

2 Timotei 1:16

Domnul să verse îndurare, Prin bunătatea Lui cea mare – Din înălțimea cerului – Peste Onisifor și-ai lui, Pentru că el m-a ajutat, Mereu, și nu s-a rușinat, De lanțul care îl purtam.

1 Tesaloniceni 2:13

Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.

1 Tesaloniceni 1:3

Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!

1 Corinteni 16:18

Prin ei doar, am simțit și eu, Că răcorit e duhul meu, Precum și-al vostru, totodată. Un sfat vă dau, acuma, iată: Pe așa oameni, voi să știți, Neîncetat, să-i prețuiți.”