Fapte 7:2 - Biblia în versuri 2014

² Ștefan răspunse: „Fraților – Precum și voi, părinților – Vă rog ca să mă ascultați! Al Slavei Domn, cum știți, dragi frați, Lui Avraam S-a arătat – Mai înainte de-a fi stat El, în Haran – când locuia Încă-n Mesopotamia.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² El a răspuns: ‒ Frați și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei i S-a arătat tatălui nostru Avraam în timp ce era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ștefan a răspuns: „Frați și părinți, ascultați-mă! Dumnezeu gloriei s-a revelat strămoșului nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte de stabilirea lui în Haran,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Dar el a spus: „Voi, frați și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia, mai înainte de a fi locuit în Harán

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² El le-a răspuns: „Fraţilor şi voi, părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei i s-a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia înainte să se stabilească în Haran,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran.

Fapte 7:2 Referans Kwoze

Geneza 11:31

Terah și-a strâns avutul tot. Cu-Avram, Haran – tatăl lui Lot – Și cu Sarai – cu nora s-a – S-a hotărât de a lăsa Ținutul Ur. Ei au ieșit Deci, din Haldeea, și-au pornit La drum, mergând spre Canaan. Ajuns-au doar până-n Haran, Unde apoi s-au stabilit.

Fapte 22:1

„Stați și-ascultați dar, fraților, Precum și voi, părinților Prezenți aici, cuvântul care, Am să-l rostesc, în apărare!”

Psalmi 29:3

Pe ape, vocea Lui răsună Și tunetele se adună Vorbind cu glasuri răspicate Prin bubuieli nenumărate. Domnul este Acela cari Șade mereu pe ape mari.

Evrei 1:3

El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Neemia 9:7

Pe-Avram, Tu Doamne l-ai ales Și-apoi, din Ur, Tu l-ai cules. L-ai scos afară din Haldeea, Iar numele, după aceea, Îndată Tu i l-ai schimbat Și „Avraam” a fost chemat.

Geneza 15:7

Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt! Eu doar, după al Meu cuvânt, Te-am scos din Ur și din Haldeea. Când ai plecat din țara ‘ceea, Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta Pentru că-ți dau țara aceasta.”

Revelația 4:11

Zicând: „Al nostru Dumnezeu E vrednic de-a primi, mereu, Slavă, putere, cinste mare. Tu Doamne, ești Acela care, Pe toate – de la început – Prin a Ta voie, le-ai făcut. Totul, după a Ta dorință, Ajuns-a de-a luat ființă!”

Titus 2:13

În așteptarea împlinirii Nădejdii noastre, a ivirii Slavei, pe care, tot mereu, O are-al nostru Dumnezeu Mântuitor – Hristos Iisus – Care se află-n ceruri, sus.

1 Corinteni 2:8

Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.

Fapte 23:7

Aceste vorbe au iscat, Mari ne-nțelegeri, imediat, În grupul cel de Farisei Și între cel de Saduchei, Iar adunarea, dezbinată, A fost, în acest fel, îndată.

Ioan 12:41

Isaia, astfel, a vorbit, În clipa-n care a privit, La slava Lui. Totuși, erau

Luca 2:14

„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”

Matei 6:13

Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”

Isaia 51:2

La Avraam, să vă uitați, Căci el este al vost’ părinte. Priviți dar, cu luare-aminte, Spre Sara care v-a născut. Pe Avraam, l-am cunoscut Când era singur. L-am chemat Și-apoi l-am binecuvântat, Căci astfel Eu l-am înmulțit Pe Avraam, necontenit.

Isaia 6:3

Unul, la altul, au strigat Și au rostit acest cuvânt: „Domnul oștirilor e sfânt! E sfânt! E sfânt! Mărirea Lui Umple fața pământului!”

Psalmi 24:10

„Cine e Cel, astfel, chemat? Cine este Acel pe care, Drept Împărat, slava Îl are?” – Domnul oștirilor e-Acel: Al slavei Împărat, e El! – (Oprire)

Psalmi 24:7

Porți veșnice vă ridicați Și capul sus să vi-l săltați, Să intre-al slavei Împărat!

Iosua 24:2

Iosua zise: „Acum eu Vă spun ce zice Dumnezeu: „Din al părinților șirag, Cel care s-a numit Terah – Cari lui Avram îi e părinte Și lui Nahor – mai înainte, În vremea veche-a locuit Pe malul râului numit Și Eufrat. Acolo, ei Slujit-au altor dumnezei.

Geneza 29:4

Iacov a zis păstorilor: „De unde sunteți, fraților?” „Cu toții suntem din Haran.”

Geneza 12:5

Avram, cu Sarai și cu Lot – Cu tot avutul lor cu tot, Cu slugi pe cari le-a câștigat, Cu avuții ce-a adunat Cât locuit-a în Haran – Plecă și-ajunse-n Canaan.

Geneza 12:1

Domnul îi zise lui Avram: „Iată acum, ce planuri am: Din țara ta, din neamul tău Și din casa tatălui tău, Să ieși, să pleci cu casa ta, În țara ce-ți voi arăta.

Isaia 37:12

Dar dumnezeii ce-i aveau Toți cei care se-mpotriveau – Luptând dar, cu părinții mei – I-au izbăvit, oare, pe ei? N-a fost atuncea nimicit Gozanul? Fost-a izbăvit Haranul sau Rețeful, oare, Sau fiii lui Eden, cei care Erau veniți din Telasar?

Fapte 7:1

Marele preot a-ntrebat: „Așa e, cu adevărat?”

Efeseni 1:17

În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,

Evrei 11:8

Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.

Iacov 2:1

„Vă rog, acum, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați, Căci eu mai am, ceva, de spus: Credința Domnului Iisus – Credința-n Domnul slavei – voi Să n-o țineți, cătând apoi, Numai la fața omului Și la îmbrăcămintea lui.