Fapte 5:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Dar nimeni nu a cutezat Ca să se fi apropiat – Dintre ceilalți – de a lor ceată. Doar gloata era încântată Și-i lăuda, în gura mare;

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ și nimeni dintre ceilalți nu avea curajul să li se alăture. Dar mulțimea de oameni îi lăuda vorbind despre ei în public.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Dar nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi preamărea.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ unde nimeni din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi lăuda.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare.

Fapte 5:13 Referans Kwoze

Fapte 2:47

Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.

Fapte 4:21

Atuncea, i-au amenințat Și-apoi, să plece, i-au lăsat, Căci nu puteau să-i pedepsească, Să nu cumva să se stârnească Noroadele, care – mirate De lucrurile întâmplate – Îl lăudau pe Dumnezeu Și slavă-I aduceau mereu.

Fapte 19:17

Acest fapt fost-a cunoscut De toți Iudeii; l-au știut Grecii și cei ce locuiau, Atuncea, în Efes. Erau Uimiți și foarte-nspăimântați. De moarte, toți erau speriați, Și-al Domnului Iisus Sfânt Nume, Ajunse proslăvit, în lume.

Fapte 5:5

Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.

Ioan 19:38

Un om, cari Iosif s-a numit Și-n Arimatia-a locuit, Să-l roage – pe Pilat – s-a dus, Să îi dea trupul lui Iisus. Era și Iosif, ucenic Al lui Iisus, însă, nimic – Pe față – nu destăinuia, Căci, de Iudei, el se temea. Când învoire a primit, De la Pilat, el a venit Și-a luat trupul lui Iisus,

Ioan 12:42

Și mulți fruntași care credeau În El, însă, de Farisei, Teamă purtau; de-aceea, ei, Pe față, nu-L mărturiseau. Afară a fi dați, riscau – Din sinagogi, de-ar fi vorbit,

Ioan 9:22

Părinții lui așa vorbeau, Căci, de Iudei, ei se temeau. Știau ce-aveau de gând să facă, Cu ei și cu al lor fiu, dacă Mărturiseau despre Iisus Și, că-I Hristosul, ar fi spus: Din sinagogă, imediat, Pe toți, afară, i-ar fi dat.

Luca 19:48

Dar, ce să facă, nu știau, Pentru că-nspăimântați erau, De gloata ce s-a adunat În juru-I. Când au observat Că-I sorbeau vorba, de pe buze, N-au știut cum să-L mai acuze.

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

1 Regi 17:18

Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”

Fapte 5:26

Când căpitanul Templului Auzi spusa omului, Luă aprozii și s-a dus, De pe apostoli, i-a adus, Dar nu cu sila, căci erau Înspăimântați și se temeau De gloatele furioase, care Puteau, cu pietre, să-i omoare.

2 Corinteni 10:15

Nu încercăm, în fața voastră, Apoi, peste măsura noastră, Ca să ne lăudăm, cumva, Cu ce-a trudit altcineva. Nădăjduim că dacă crește Credința voastră, se lărgește Și câmpul nost’, de lucru-apoi, Pe care, îl avem, la voi.