Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 4:20 - Biblia în versuri 2014

20 Deci, nu putem să nu vorbim De toate câte noi le știm, Pentru că noi le-am auzit Și le-am văzut, necontenit.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și despre ce am auzit!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Noi nu putem să nu spunem ce am văzut şi am auzit.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.”

Gade chapit la Kopi




Fapte 4:20
27 Referans Kwoze  

Căci tu vei fi martorul Lui, Față de oameni. Ai văzut Și-ai auzit ce a făcut – Ce lucruri, El a săvârșit.


De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.


Iar noi, la lucrurile-aceste, Martori suntem; și martor este Și Duhul Sfânt, de Domnul dat, Celor care L-au ascultat.”


Du-te la prinșii de război, La fiii din al tău popor. Vorbește-le dar, tuturor, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta. În felu-acesta să le spui: Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu!”


Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau


Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.


Iată dar, că pe-acest Iisus, Domnul – așa precum v-am spus – L-a înviat, iar noi putem A zice, martori că-I suntem.


Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”


La noi – cum ne-au încredințat Cei cari cu ochii au văzut Tot ce a fost de la-nceput Și fiecare a sfârșit, Apoi, Cuvântul de-a slujit –


Dar eu, plin de putere, sânt, Iar Duhul Domnului Cel Sfânt În mine e. A mea ființă, De a dreptății cunoștință, E plină și, de-asemenea, De vlagă, plină, este ea, Să pot să fac de cunoscut, Lui Iacov, tot ce a făcut: Nelegiuirile din el, Păcatele lui Israel.”


„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.


Dar Domnul, la cuvântul meu, Răspuns-a-ndată: „Nu mai spune: „Sunt un copil”, căci te voi pune Să mergi unde-am să te trimit Ca să vestești ce-am poruncit.


„Duhul lui Dumnezeu vorbește Prin mine. El mă-nsuflețește, Iar vorbele Celui Prea Sfânt, Pe limba mea, acuma, sânt.


Mi-a poruncit cum să lucrez: Mi-a spus să binecuvintez, Căci El a binecuvântat. Altfel să fac, nu sunt lăsat. Nu am ce face. Înțelege!


Balaam răspunse: „Am venit, Dar oare, mi-e îngăduit Să-ți spun ceva? Să știi că eu Pot spune, ce vrea Dumnezeu. Îți voi vorbi, doar pe măsură Ce îmi va pune vorbe-n gură.”


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Când botezatu-L-a Ioan Și până când a fost răpit, La cer – trebuie rânduit Unul, care să ne-nsoțească Și care să se dovedească A fi martor, al Domnului, Martor al învierii Lui.”


Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.


Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite