De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.
Căci iată că spre piatra care, În față, Iosua o are, Sunt șapte ochi care privesc. Eu Însumi chiar, am să cioplesc Ce trebuie săpat pe ea. Păcatul țării ăsteia, Nelegiuirile aflate În ea, vor fi înlăturate Doar într-o zi, căci negreșit, Domnul oștirii a vorbit.”
Care proroc a fost primit? Și care n-a fost prigonit, De-i voști’ părinți? Ce-aveți de zis? Întotdeauna, i-ați ucis Pe-aceia care au vestit Că vine Cel Neprihănit, Cel care-a fost vândut de voi, Pe care L-ați ucis apoi.
Iisus a zis: „E-adevărat, Că de Ilie, așezat, Va trebui – totul – să fie; Și tot așa Scriptura scrie, Că fi-va Fiul omului, Deposedat de slava Lui, Batjocorit și defăimat, De suferințe încercat.