20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare și El să-L trimită pe Cel pe Care L-a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus,
20 Atunci Iahve va face să vină vremuri de prosperitate spirituală, trimițându-L (din nou) pe Cel care a fost stabilit anticipat pentru voi în acest scop, adică pe Isus Cristos.
Iată că în curând, El vine Și, pe aripi de vânt, se ține; Oricare ochi Îl va vedea. Va fi văzut – de-asemenea – Și de acei cari L-au străpuns. Atuncea, când va fi ajuns, Toată sămânța omenească Are să-nceapă să bocească. În timpurile care vin, Așa se va-ntâmpla – Amin – Când se-mplinește-acest cuvânt.
Atuncea, se va fi ivit Cel care e Nelegiuit, Iar Domnul nost’, Hristos Iisus, Venit din înălțimi, de sus, Are ca să îi iasă-n cale Și, cu suflarea gurii Sale, Pe loc, are să-l nimicească Și, astfel, o să-l prăpădească, De-ndată, la a Sa venire.
Ca nu cumva, dragii mei frați, Să vă lăsați voi, clătinați, Așa de repede, cumva, În mintea voastră, de ceva: Nici de-o vorbire-amăgitoare Și-asemeni, nici de vreo scrisoare Care, s-ar presupune-apoi, Că ar veni chiar de la noi, Zicând că ziua – negreșit – A Domnului, a și venit.
Lângă Ierusalim, erau Și – pentru că mai toți credeau Că-mpărăția Domnului O să se-arate omului, Îndată – o pildă, le-a spus, Celor ce-L însoțeau, Iisus:
Și cu Hristos a fost la fel: O dată, S-a dat jertfă El Și ale multora păcate, De către El, au fost purtate. Apoi, El o să vină iară, Să Se arate-a-doua oară – Nu cu privire la păcat – Ci doar pentru a le fi dat Celor ce-așteapăt-a Lui venire, Darul – adică mântuire.”
A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat
Atunci, are să se-mplinească Timpul, și are să-L zărească Lumea, pe Fiul omului, Venind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.
Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”
Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.
Acum, vă pocăiți dar, voi! Veniți la Dumnezeu apoi, Ca să vă ierte-ntreaga vină Și-n seamă, să nu vă mai țină Păcatele, iar drept urmare, Vremuri să dea, de-nviorare.
De ceruri – trebuie să fie Până atunci când va să vie Acele vremi de așezare A lucrurilor, despre care, Din timpurile vechi, mereu, Ne tot vorbește Dumnezeu, Prin veacuri, prin acele voci, Din gura sfinților proroci.