Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 28:20 - Biblia în versuri 2014

20 De-aceea v-am chemat, căci vreau Ca să vă văd și ca să stau Cu voi, puțin, de vorbă. Iată, Pentru nădejdea arătată, Lui Israel, acest lanț greu, Silit sunt ca să îl port eu.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Acum cred că înțelegeți motivul pentru care am solicitat această întâlnire cu voi. Să știți deci că eu sunt legat cu aceste lanțuri din cauza speranței pe care o are poporul Israel!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Așadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din cauza speranței lui Israél port eu aceste lanțuri”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc, căci eu port lanţurile acestea pentru nădejdea lui Israel.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.”

Gade chapit la Kopi




Fapte 28:20
18 Referans Kwoze  

Acum, eu sufăr, pentru ea Și am ajuns înlănțuit, De parcă rele-am făptuit. Dar al lui Dumnezeu Cuvânt Nu e legat, precum eu sânt.


Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.


Într-adevăr, toți – despre mine – În toată curtea-mpărătească – Sau unde-aveau să se găsească – Știu că, în lanțuri, am fost pus, Numai pentru Hristos Iisus.


„Fie curând, fie târziu” – Îi zise Pavel – „eu nu știu; Însă, Îl rog pe Dumnezeu, Să fiți la fel precum sunt eu – Toți cei care mă ascultați – Dar nu vreau, lanțuri, să purtați, Precum port eu. În rest, oricine, Voiesc să fie ca și mine.”


„De-aceea, azi, vă îndemn eu – Cari, pentru Domnul, sunt, mereu, Întemnițat – să încercați, În vrednic chip, să vă purtați De-acum, pentru acea chemare, Ce ați primit-o fiecare.


„Iată de ce, eu – Pavel – sânt Întemnițat, pe-acest pământ, Al Domnului Hristos Iisus, Pentru voi, Neamurile, pus…


Este nădejdea mea cea mare – Cum au ei înșiși, fiecare – Că-n timpul care o să vie, O înviere va să fie Și pentru cei care sunt drepți, Și pentru cei care-s nedrepți.


Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”


Iar căpitanu-a poruncit Să fie-apoi înlănțuit, Cu două lanțuri, și-a-ntrebat Ce a făcut acel bărbat.


Vreau să te rog, pentru cel care, În lanțuri și-n durerea-mi mare, L-am zămislit atât de greu. El, Onisim, e – fiul meu –


După vedenia cerească, Grabnic, trimis-am după tine, Iar tu făcut-ai foarte bine, Că ai venit. Noi așteptăm, Nerăbdători, să te-ascultăm. Ce ai, din partea Domnului, Te rog, acuma, să ne spui. Deci, Domnul ce ți-a poruncit?”


Aș fi dorit, acum, a-l ține Aici – aproape – lângă mine, Să mă slujească-n locul tău, Când trec prin ceasu-acesta greu, Căci sunt, în lanțuri, ferecat, Aflându-mă întemnițat, Din pricină că am vorbit Și, Evanghelia, am vestit.


Și care – după cum se știe – Nouă, ni s-a descoperit, În clipa-n care a venit Mântuitorul, Cel de Sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus – Care, pe moarte, a călcat Și care ne-a eliberat, Pe dată, de întreaga vină, Aducând viața, la lumină Și-a Lui neprihănire-apoi – Prin Evanghelie – pentru noi.


Urările de sănătate, Cu mâna mea, le-am scris, pe toate, Eu, Pavel. Vă îndemn, mereu, Să v-amintiți, de lanțul meu. Harul, să îl aveți din plin, Necontenit, cu voi! Amin.”


Trei zile, numai, au trecut, Iar apoi Pavel le-a cerut, Mai marilor Iudeilor, La el, să vină. „Fraților” – Le zise, când s-au adunat – „Deși eu sunt nevinovat, Căci împotriva nimănui – Adică a norodului, Precum și a părinților, Sau a oricărui din popor – Nimica rău, n-am săvârșit, Dar totuși – cum ați auzit – În temniță, am fost băgat, Chiar la Ierusalim, și dat, În mâinile Romanilor.


De-aceea, când voi m-ați chemat, Fără cârtire, am venit. Să-mi spuneți dar, ce ați voit, Când, după mine, ați trimis?”


Iată cuvântul cel de sus, Care de Domnul a fost spus Lui Ieremia-n vremea care, Nebuzardan – capul cel mare Al străjii – l-a eliberat Din Rama, unde-a fost legat Cu lanțuri spre-a fi dus apoi – Cu toți ceilalți prinși de război Din Iuda – robi la cel aflat În Babilon, drept împărat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite