Fapte 28:2 - Biblia în versuri 2014

² Barbarii cari l-au locuit, Bunăvoință-au arătat. La focul lor, ei ne-au chemat, Căci se făcuse un frig mare, Fiindcă ploua, încă, tare.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Băștinașii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne-au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și se lăsase frigul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Locuitorii ei au fost surprinzător de amabili cu noi. Pentru că începuse să plouă și era frig, ei ne-au invitat să ne încălzim la focul pe care îl făcuseră.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Localnicii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită: au aprins un foc și ne-au primit pe toți alături, căci începuse să plouă și era frig.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² Locuitorii ei, barbarii, ne-au primit cu o prietenie deosebită, aprinzând un foc şi invitându-ne pe toţi să stăm în jurul lui, pentru că ploua şi era frig.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare.

Fapte 28:2 Referans Kwoze

Evrei 13:2

De-asemenea, dragii mei frați, De-a primi oaspeți, nu uitați; Căci mulți cari, oaspeți, au primit, Pe îngeri chiar, i-au găzduit, În casa lor, fără să știe Cine le-a fost în ospeție.

Coloseni 3:11

Aici, nu e deosebire: Nu-i Grec și nici Iudeu din fire, Nu mai sunt împrejur tăiați Și nu mai sunt nici netăiați, Nu mai e Schit și nici Barbar, Nici rob, nici slobod așadar, Ci doar Hristos este aici, Totul, în toți, în mari și mici.

Romani 1:14

Eu sunt dator și Grecilor, Dator sunt și Barbarilor, Dator sunt celor învățați, Precum și celor ne-nvățați.

2 Corinteni 11:27

Multe-am avut de îndurat: Necaz și osteneli, mereu, Am întâlnit, în drumul meu. Adesea, în priveghi, eram; Foamea și setea, o răbdam; În posturi lungi, mereu, am stat; Frigul, și el, m-a încercat, Căci straiele mi-au cam lipsit!

Fapte 28:4

Barbarii: „Cu adevărat, Acum, „Dreptatea” s-a vădit Și n-a lăsat nepedepsit, Pe ucigașu-acesta care, Cu bine, a scăpat, din mare.”

1 Corinteni 14:11

Dacă eu, însă, n-am găsit, Ce înțeles, cuvântul are, Străin voi fi, pentru cel care O să vorbească și – la fel – Străin, are să-mi fie el.

Matei 10:42

Cine-un pahar va da să bea – De apă rece – unuia Dintre acești micuți, să creadă Că plata are să și-o vadă.”

Fapte 27:3

Când, la Sidon, am poposit, Iuliu, pe Pavel, l-a-nvoit – Căci omenos el se purta Cu Pavel – de a-și vizita

Levitic 19:34

Cu el, va trebui să știți Să vă purtați ca și cu cel Cari este băștinaș. La fel, Va trebui să îl iubiți, Precum pe voi vă îndrăgiți Căci în Egipt, ați fost la fel: Robi și străini, cum e și el. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.

Romani 2:27

Cel care este netăiat – Prin naștere – și-a arătat Precum că Legea o-mplinește, Acela nu te osândește Pe tine, care-o calci, măcar Că tu ai slova Legi-n dar Și-apoi – față de cei din jur – Ai și tăierea împrejur?

Ioan 18:18

Robii și-aprozii au aprins Un foc, căci frigul, i-a cuprins. În jurul focului, stăteau Cu toții și se încălzeau. Petru, tăcut, merse și el, Spre-a se-ncălzi, la focu-acel.

Esdra 10:9

Atunci, bărbații din popor – Din Iuda, cât și cei ce vin Din ramura lui Beniamin – Către Ierusalim plecară Și în trei zile se-adunară. Luna a noua se vădea Și-a douăzecea zi, din ea. Poporu-ntreg s-a adunat, Pe locul care s-a aflat În fața Casei Domnului. Din înălțimea cerului, O ploaie rece picura Și tot poporul tremura De frica Domnului Cel Sfânt, Dar și de ploaie și de vânt.

Levitic 19:18

Nu fi, nicicând, răzbunător, Pe cei ce-s din al tău popor. De-asemenea, ia seama bine: Așa cum te iubești pe tine, Pe-al tău aproape, să-l iubești Și tot așa să-l prețuiești. Eu, Domnul, sunt. Legile Mele,

Fapte 28:3

Să strângă mărăcini, s-a dus Pavel și-apoi, pe foc, i-a pus. Dar, o năpârcă a ieșit, Simțind căldura, și-a suit Pe al lui Pavel braț. Îndată, Văzând năpârca atârnată De mâna lui, au murmurat

Romani 14:1

„Bine-l primiți – cu-ngăduință – Pe cel cari slab e, în credință. La vorbă, să nu vă lungiți, Despre păreri de care știți Că-s îndoielnice vădite, Ci trebuie-a fi ocolite.

Romani 14:3

Cel ce mănâncă, nu-ndrăznească Pe altul să-l disprețuiască, Dacă acela nu mănâncă. De-asemenea, oprit e, încă, Acela care n-a mâncat, Ca să îl judece de-ndat’, Pe celălalt, căci – negreșit – De Dumnezeu, a fost primit.