Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 28:15 - Biblia în versuri 2014

15 Din Roma-n cale ne-au ieșit – În locul care s-a numit „Fortul lui Apiu” – mai mulți frați. De alți-am fost întâmpinați, În locul care s-a chemat „Trei Cârciumi”. Ei ne-au așteptat, Fiindcă toți au auzit Cum că venim și, s-au grăbit, A ne ieși-n întâmpinare. Văzând a lor mulțime mare, Pavel, Domnului, s-a rugat, I-a mulțumit, și-mbărbătat, În al său suflet, s-a simțit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 unde începând cu Forumul lui Apius și până la „Trei hanuri”, ne-au întâmpinat frați care auziseră că am sosit. Pavel a fost încurajat văzându-i; și I-a mulțumit lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Frații de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Fórul lui Áppius și Trei Tavérne. Când i-a văzut, Paul i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 Fraţii de aici au auzit despre noi şi au venit împreună cu noi până aproape de Forul lui Apius şi de Trei Taverne; când i-a văzut, Pavel i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.

Gade chapit la Kopi




Fapte 28:15
22 Referans Kwoze  

Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


De-aceea, în nădejdea mea, Eu cred că pot a vă vedea, Măcar în treacăt, când apuc Spre Spania ca să mă duc. Până acolo, vreau, apoi, Ca însoțit să fiu, de voi, Dar nu-nainte să-mplinesc, Măcar în parte, ce-mi doresc, Și-anume, să vă pot vedea, Ca împreună a ședea.


Atunci, dispreț, n-ați arătat Și nici dezgust n-ați căpătat, De ceea ce era apoi, Drept o ispită, pentru voi, În trupul meu. Ba, m-ați primit Ca pe un înger, ce-a sosit, De la slăvitul Dumnezeu, Parcă, Hristos, eram chiar eu.


Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit.


Să intre, Petru a voit, Însă Corneliu i-a ieșit ‘Nainte și s-a aruncat, Îndată, jos și s-a-nchinat, În fața lui, pân’ la pământ.


A luat ramuri de finic Și-a alergat – mare și mic, Tânăr, bătrân – vrând fiecare, Să-I iasă în întâmpinare. „Osana! Binecuvântat E-al lui Israel Împărat!” – Strigau toți, la vederea Lui. „Cel ce-n Numele Domnului, Acuma, ni s-a arătat, Să fie binecuvântat!”


În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!


David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Domnul, atunci, S-a mâniat Și-apoi, pe Moise, l-a-ntrebat: „Aron Levitul, al tău frate, Nu e acolo? Știu că poate Vorbi ușor. Iată că vine Să te întâmpine pe tine. Atuncea când te va vedea, O bucurie va avea


În strâmtorări și în nevoi, Veștile-acestea, despre voi, Îndată ne-au și mângâiat.


„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Petru, în casă, i-a poftit, Și-n acea zi, i-a găzduit,


Toți, din Iudeea, auziră – Apostoli, frați – cum că primiră Și Neamurile, Duhul Sfânt, Prin al lui Dumnezeu Cuvânt.


Am fost, de Duh, de-a lor venire, Să nu fac vreo deosebire Și să îi însoțesc apoi. Ăști șase frați au fost cu noi Și, împreună, am intrat, La cel la care-am fost chemat.


Semn, ca să tacă și, zorit, Pe urmă, le-a istorisit Cum Domnul l-a eliberat De unde-a fost întemnițat. „Pe Iacov, să îl înștiințați, Și-asemeni, și pe ceilalți frați. Cu toți să știe ce v-am spus!” – A sfârșit Petru și s-a dus


În acel loc, i-am întâlnit, Pe niște frați, cari ne-au rugat Să stăm cu ei. Astfel, am stat O săptămână, iar apoi, Spre Roma, ne-ndreptarăm noi.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite