Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 27:24 - Biblia în versuri 2014

24 „Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

24 și mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce navighează împreună cu tine».

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Acel înger mi-a spus: «Pavel, fii liniștit! Pentru că tu trebuie să ajungi în fața Cezarului. Și din această cauză, Dumnezeu va salva viața tuturor celor care călătoresc împreună cu tine!»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 și mi-a zis «Nu te teme, Paul! Tu trebuie să apari în fața Cezárului. Și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care navighează cu tine!».

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 şi el mi-a zis: Pavel, nu te teme, tu trebuie să te înfăţişezi înaintea Cezarului şi, iată, Dumnezeu îţi dăruieşte viaţa tuturor celor ce sunt pe corabie împreună cu tine!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’

Gade chapit la Kopi




Fapte 27:24
35 Referans Kwoze  

În noaptea care a urmat, Domnul, din cer, S-a arătat Lui Pavel și i-a spus: „Vorbește, Necontenit, și îndrăznește! Căci precum ai mărturisit, Atuncea, când tu ai vorbit, Chiar la Ierusalim, de Mine, La fel aștept Eu, de la tine, Să faci, la Roma, când sosești. Cu îndrăzneală, să vorbești!”


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.


„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.


Când Dumnezeu a nimicit Cetățile, și-a amintit Căci cu Avram de vorbă-a stat, Și astfel, Lot a fost salvat.


Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;


La bord, corabia luase Cam două sute șapte’șișase De suflete. Toți au mâncat


Prorocul spuse: „Fii pe pace! Mai mulți sunt cei ce ne-nsoțesc, Decât cei care ne pândesc!”


După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”


Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.


Ceilalți, pe scânduri, să se pună, Pe resturi care se adună De pe corabia sfărmată. Ei au făcut așa, de-ndată Și s-au trezit, împinși de val, Că au ajuns, cu toți, la mal.


Acum, de mă găsești, pe mine, Că am făcut vreo nedreptate – Sau vreo nelegiuire poate – Cari vrednice se dovedesc, De moarte, n-am să mă feresc. Dar dacă nu-i adevărat Nimic din ceea ce-ai aflat Din pâra lor, drept, tu nu ai, În ale lor mâini, să mă dai. De-aceea, cer ca, ne-apărat, De Cezar, să fiu judecat.”


Pavel, după ce-a făptuit Aceste lucruri, s-a gândit, Ca la Ierusalim, să plece, Urmând, în al său drum, a trece – Întâi – prin Macedonia Și prin Ahaia. Își zicea: „Va trebui, după aceea, Să văd și Roma.” De aceea,


Iisus le-a zis, gata să plece: „Oare, nu sunt douăsprezece Ceasuri, în zi? Astfel, oricine, De umblă ziua, vede bine Și n-are să se poticnească;


În sinagogi. Din vina Mea, O să ajungeți să vă dea Judecătorilor, să fiți Drept mărturie; să slujiți Dovadă, înaintea lor, Și-apoi și a Neamurilor.


În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.


Ilie zise: „Nu te teme, Căci n-a sosit a morții vreme! Ascultă dar, al meu îndemn: Fă, din puținul untdelemn Și din făina ce o ai, O turtă mică. Să mi-o dai, Mie, să o mănânc. Apoi, La fel vei face, pentru voi; Deci, pentru tine și-al tău fiu, Faci câte-o turtă, mai târziu.


Sunt Dumnezeul Cel pe care, Isac, al tău părinte-l are. Să nu te temi să te așez’ La Egipteni, căci Eu veghez, Și-un mare neam am să te fac Eu, Dumnezeul lui Isac!


De sarcinile ce-a primit Iosif, nu s-a mai îngrijit Mai marele străjerilor Din paza închisorilor. Fiind în grija Domnului, El l-a lăsat în voia lui. Domnul, pe Iosif, l-a-nsoțit Și-n toate, el a izbutit.


Domnul a binecuvântat Casa lui Potifar. I-a dat Belșug de binecuvântări – Peste întregile-i averi – Din pricina robului lui, Plăcut în fața Domnului.


Laban i-a zis: „Te-am ascultat. De trecere am căpătat, Mai zăbovește – căci văd bine – Sunt binecuvântat, prin tine, De către Bunul Dumnezeu. Mai stai! Ascultă ce-ți spun eu:


După aceea, Daniel, Lui Arioc, îi zise-astfel: „Nu-i pierde pe-nțelepți-aflați În Babilon! Să îi cruțați! Du-mă degrabă, la-mpărat Să-i tâlcuiesc ce a visat!” Căci Arioc era cel care Primit-a ordin să-i omoare Pe înțelepții adunați, Cari sunt în Babilon aflați.


Care, de fapt, e planul lor. Astfel, a zis ostașilor, Și-asemenea, sutașului: „Pentru voi toți, scăpare nu-i, De-aceștia au să reușească, Corabia, s-o părăsească.”


Ca nimeni să nu scape-not, Ostași-au socotit că pot A-i omorî pe cei aflați, Pe al lor vas, întemnițați.


Mai am o rugăminte, iată: Tu pregătește-mi, totodată, Un loc, în care, găzduire, Să capăt, la a mea venire, Pentru că eu nădăjduiesc, Curând, ca să vă întâlnesc, Din pricină că, ne-ncetat, Voi, rugăciuni, ați înălțat.


Dacă te porți cu răutate Sau dacă vrei să faci dreptate, Are să fie-ndreptățit Sau de-al tău rău va fi lovit Numai unul asemeni ție, Deci tot un om – asta se știe!


În ziua-n care Te-am chemat, De mine Te-ai apropiat Și-ai zis în ăst fel: „Nu te teme!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite