Apoi, chemat-a doi sutași, Și spuse: „Pregătiți ostași! Vreau, două sute, să aveți, Gata – la noapte – să puteți, La ceasul trei, ca să porniți. La drum, voi fi-veți însoțiți, De două sute sulițari, Bine-narmați, pe lângă cari Și șaptezeci de călăreți. Pân’ la Cezaria, aveți A merge.” Le-a mai poruncit,
Atuncea, să se întețească, A prins gâlceava, și-a crescut, Iar căpitanul s-a temut Ca, nu cumva, Pavel să fie Rupt în bucăți, de-a lor furie. A poruncit ostașilor Să-l smulgă, din mijlocul lor, Și să îl ducă-n cetățuie, La adăpost, astfel, să-l puie.
Pavel, o soră, a avut. Un fiu, aceasta a născut, Și s-a-ntâmplat ca ăst fecior Să afle despre planul lor. La cetățuie, el s-a dus, Unde, lui Pavel, tot i-a spus.