12 Un om, acolo, a venit, La mine, și m-a căutat. El, Anania, s-a chemat. De Dumnezeu, teamă avea, Așa cum Legea o cerea. Toți cei cari în Damasc ședeau, Numai de bine îl vorbeau.
12 Acolo a venit la mine un om numit Anania. El era un bărbat cu reverență față de Dumnezeu, avea respect față de legea mozaică și era apreciat de toți iudeii din oraș.
„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”
Alegeți dar, șapte bărbați Din rândul vost’ – bine văzuți De toți – de Duhul Sfânt umpluți, Precum și de înțelepciune, Și pe aceștia îi veți pune Să facă astă slujbă-apoi. Așa e bine, pentru voi.
Aud, acum, că se vorbește, Despre Dimitrie, de bine. Așa îl laudă oricine – Chiar Adevărul a-ntărit Ceea ce ni s-a povestit. Și noi mărturisim, la fel, Atunci când pomenim de el. Și mărturia noastră, dată, Știm bine că-i adevărată.
El trebuie ca să deție, Mereu, o bună mărturie, Din partea celor de afară, Ca să n-ajungă de ocară, Și-n cursa diavolului – el – Să cadă-apoi, în acest fel.
În slăvi sau în ocări ce vin, Ori în vorbirile ce țin Atât de rău cât și de bine, Suntem priviți, de orișicine, Ca niște-nșelători, măcar Că spunem adevărul doar.
Unii din ei, și-un număr mare De greci, femei de frunte, care Teamă de Domnul au avut, Tot ce-a spus Pavel, au crezut Și au sfârșit trecând apoi, Grabnic, de partea celor doi.