Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 21:8 - Biblia în versuri 2014

8 A doua zi, iar am pornit Și la Cezaria-am sosit, Unde, popas, noi am făcut La Filip – cel ce-i cunoscut Ca și evanghelist și care, Printre cei șapte, e – ca stare.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 În ziua următoare, am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Apoi am plecat; și după încă o zi, am ajuns la Cezareea. Acolo ne-am dus la locuința „evanghelistului” Filip, unde am fost găzduiți. El era unul dintre cei șapte bărbați desemnați (la început) ca diaconi.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 A doua zi, am ieșit și am venit la Cezaréea. Am intrat în casa lui Fílip evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 A doua zi am plecat la Cezareea şi aici am intrat în casa evanghelistului Filip, unul din cei şapte, şi am rămas la el.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el.

Gade chapit la Kopi




Fapte 21:8
18 Referans Kwoze  

Cuvântul.” Toți au ascultat Și spusa le-a încuviințat, Căci pentru-ntreaga adunare Fusese astă cuvântare, Foarte plăcută. Au ales, După ce-ntâi s-au înțeles, Șapte bărbați. Aceștia sânt: Ștefan – om plin de Duhul Sfânt Și de credință; alt bărbat, Filip a fost; lui i-a urmat Altul cari s-a numit Prihor. Veni rândul lui Nicanor, Timon, Parmena și-n sfârșit, Și Nicolae – prozelit Din Antiohia. Luați


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


În toate lucrurile – eu – Te-ndemn ca, treaz, să fii, mereu. Fii răbdător în suferință Și să-mplinești, cu sârguință, Necontenit, acea lucrare Ce un evanghelist o are. În toate dar, te străduiește, Și slujba, bine-ți împlinește.


Când noi, la Roma, am sosit, Sutașu-ndată i-a luat, Pe-ntemnițați, și-apoi i-a dat Pe mâna căpitanului Străjerilor palatului. Lui Pavel, i-a îngăduit Să stea-ntr-un loc deosebit. Unui ostaș, la-ncredințat, În paza cărui, l-a lăsat.


Câteva zile. La Sabat, Noi, din cetate, am ieșit Lângă un râu, unde-am găsit Un loc, pe care l-am crezut, De rugăciune. Am șezut Jos, pe pământ, și am vorbit Femeilor ce le-am găsit Strânse acolo. Între ele –


Înțelegând că ne-a chemat Domnul, prilej am căutat, De-a merge-n Macedonia, Să ducem Evanghelia.


Însă, când frații au aflat Lucrul acesta, îl luară Și, spre Cezaria, plecară. Acolo, nu au zăbovit, Ci către Tars, ei l-au pornit.


După trei luni, am părăsit Acel ostrov și am pornit, Din nou, la drum. Corabia Era din Alexandria, Iar în ostrov, a ancorat, Oprindu-se pentru iernat. Acea corabie avea, Al Dioscurilor semn. Ea,


Către Italia, apoi, S-a hotărât, să mergem noi. Pavel, atunci, a fost luat – Cu alți câțiva cari s-au aflat Închiși – și dați unui sutași Din fruntea cetei de ostași Augusta. Iuliu, s-a numit Acel sutaș. La Adramit,


Apoi, chemat-a doi sutași, Și spuse: „Pregătiți ostași! Vreau, două sute, să aveți, Gata – la noapte – să puteți, La ceasul trei, ca să porniți. La drum, voi fi-veți însoțiți, De două sute sulițari, Bine-narmați, pe lângă cari Și șaptezeci de călăreți. Pân’ la Cezaria, aveți A merge.” Le-a mai poruncit,


Noi la corabie-am venit Și, către Asos, am pornit, Unde-ntâlnire, am avut, Cu Pavel, care a făcut, Drumul, pe jos. Când a sosit,


Când praznicul Azimilor Trecut-a, noi, pe urma lor, Cu o corabie-am pornit, De la Filipi, și am sosit – După ce-am petrecut, pe mare, Cinci zile – la Troa, în care, O săptămână doar, am stat. Apoi, la drum, iar am plecat.


Și, cu corabia, s-a dus Către Cezaria, grăbind Înspre Ierusalim. Sosind, Bisericii, el i-a urat De bine și-a pornit îndat’ – Cu mare zor, căci se grăbea – S-ajungă-n Antiohia.


Iată dar, că pe când mergeam, Spre locu-n care ne rugam, O roabă, cu-n duh de ghicit, În calea noastră, a ieșit. „Duhul lui Platon”, se numește Duhul acela, în grecește.


Pe-atuncea, în Cezaria, Trăia un om, cari se numea Corneliu. El era sutași, Fiind din ceata de ostași „Italiana”. Tot mereu,


Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite