Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 21:3 - Biblia în versuri 2014

3 În stânga noastră, am lăsat Insula Cipru, iar apoi, Spre Siria plecarăm noi. Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat Cu toți – jos – căci, la descărcat, Intră corabia. Aici,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 La orizont ne-a apărut insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria. Apoi ne-am dat jos în Tyr, pentru că acolo urma să fie descărcată corabia.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Am călătorit astfel și am trecut pe lângă (insula) Cipru. Am ocolit-o prin dreapta și am mers mai departe spre Siria. Corabia a oprit în portul Tir, unde trebuia să fie descărcată.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Zărind apoi Cíprul, l-am lăsat la stânga și am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, căci acolo trebuia corabia să-și lase încărcătura.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Am trecut pe lângă Cipru, care se vedea în zare, la stânga, şi am navigat spre Siria. Am coborât apoi la Tir, pentru că acolo îşi lăsa corabia încărcătura.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.

Gade chapit la Kopi




Fapte 21:3
22 Referans Kwoze  

Prietenii. Iar am pornit, Pe-a apei cale, și-am plutit Pe lângă Cipru, căci băteau Vânturi ce ni se-mpotriveau.


Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit.


Pe al Sidonului norod Și pe al Tirului, Irod, Fusese foarte supărat. Dar gloatele au câștigat, De partea lor, pe Blast, cel care Era, atuncea, cel mai mare Peste odaia de dormit, A lui Irod. Deci, au venit Trimiși – din partea Tirului, Precum și a Sidonului – Să-i ceară pace, lui Irod, Căci al cetăților norod, Hrană, primea, din țara lui.


Iosif, cel care s-a numit Barnaba – numele-i e pus De-apostoli și-nseamnă tradus „Al mântuirii fiu” – Levit, De neam din Cipru, a venit


Și-n Siria îi merse vestea. Văzând minunile acestea, Cei sănătoși îi aduceau Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau Cei îndrăciți sau slăbănogi, Lunaticii și cei ologi. Pe toți, Iisus i-a vindecat.


Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit


El străbătut-a Siria, Urmând apoi Cilicia, Cuvântul propovăduind, Bisericile întărind.


Neînțelegerea fu mare, Încât pornit-a fiecare, Pe drumul său – s-au despărțit. Barnaba a fost însoțit De Marcu; cei doi s-au urcat Pe o corabie, de-ndat’, Și, către Cipru, au pornit.


Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!


Astfel, Barnaba a pornit La drum, de Saul, însoțit. Spre Seleucia plecară, Trimiși de Duh, și se urcară Pe o corabie, cu gând De-a merge-n Cipru. Ajungând


Aceia ce s-au risipit, Atunci când s-a dezlănțuit Prigoana care l-a răpus Pe Ștefan, iată că s-au dus De-ajunseră-n Fenicia, Cipru și Antiohia. Acești-au propovăduit, Mereu, pe unde s-au oprit, Cuvântul, numai la Iudei;


O, vai și-amar va fi de tine, Cât ești de mare, Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon și-n Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă, s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,


Primul înscris, pentru popor, A fost ținut, când dregător – Peste întinsa Siria – Era Quirinius. Se ducea


„O, vai și-amar va fi de tine – Cât ești de mare – Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon sau Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,


Casa lui David, înștiințată, A fost atuncea, de îndată, Că „Sirienii înarmați În Efraim sunt așezați!” Ahaz, atunci, s-a-nspăimântat Și-al său popor a tremurat, Așa precum clătinați sânt Copacii cei bătuți de vânt.


Egiptul Eu îl pomenesc Și Babilonul, printre cei Care sunt cunoscuți ai Mei. Iată că țara cea pe care Neamul de Filisteni o are – Cu Tirul de asemenea, Precum și Etiopia – Se dovedesc că „s-au născut În al Sionului ținut”.


Atuncea, fiica Tirului, Precum și cele mai bogate Cari în popor vor fi aflate, Să cumpere – vor căuta – Mereu, bunăvoința ta.


În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.


Israeliții au făcut – Din nou – lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. L-au părăsit Pe Domnul lor și au slujit – În urmă – Astarteelor. Au mai slujit și Baalilor Și dumnezeilor pe care Sidonul și Moabu-i are; I-au mai slujit și pe acei Care erau drept dumnezei Pentru al lui Amon popor, Și pe ai Filistenilor.


Altă corabie-am găsit – Corabie care pornea La drum, către Fenicia. Pe-aceasta, noi ne-am îmbarcat.


Călătoriile pe mare Se terminară, după care, Din Tir, la drum, din nou plecarăm Și-n Ptolemaida intrarăm. Aici, de bine, am urat La frați, și-o zi, la ei, am stat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite