Fapte 20:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ În prima zi din săptămână, Ne-am adunat cu toții, până Vom frânge pâinea. A vorbit Pavel, atunci, necontenit, Până în miez de noapte, vrând Să plece-n zori, cât mai curând.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ În prima zi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ În prima zi a săptămânii, când eram adunați ca să rupem pâinea, Pavel a vorbit discipolilor. Și pentru că a doua zi trebuia să plece, își prelungise mesajul până la jumătatea nopții.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ În prima zi a săptămânii eram adunați ca să frângem pâinea. Paul, care avea să plece a doua zi, le vorbea. El și-a prelungit predica până la miezul nopții.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ În prima zi a săptămânii eram adunaţi să frângem pâinea şi Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea cu ucenicii, iar cuvântarea lui s-a prelungit până la miezul nopţii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții.

Fapte 20:7 Referans Kwoze

1 Corinteni 16:2

Atunci când prima zi apare – A săptămânii – fiecare, Din ce se poate, să adune Și-apoi, deoparte, vreau a pune, Ceea ce-a strâns, ca – negreșit – Totul să fie pregătit, Pe când am să sosesc, la voi; Pentru că nu vreau ca, apoi, Când am să vin, în grabă mare, Să se adune ajutoare.

Fapte 2:42

Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.

Ioan 20:19

Tot în acea zi, pe-nserat, Domnul Iisus S-a arătat Și ucenicilor. Erau Toți, într-un loc strânși, și țineau Închise ușile, căci ei, Se temeau tare, de Iudei. Iisus șezu-n mijlocul lor, Și, „Pace vouă!”, tuturor,

Ioan 20:1

S-a luminat a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În prima zi din săptămână, Maria Magdalina, până La locul unde-a fost Iisus Înmormântat, iute, s-a dus. De la distanță, a văzut Cum că ceva s-a petrecut. Piatra ce fuse așezată, Peste mormânt, era luată.

Revelația 1:10

Pe-acel ostrov, eu mă aflam Și-n ziua Domnului eram În Duhul, când am auzit, ‘Napoia mea, cum a vorbit Un glas puternic, răspicat, Ce poate fi asemănat Cu sunetul puternic, tare, Pe cari doar trâmbița îl are.

Fapte 20:11

Au urcat iarăș’, înapoi, Pâinea a frânt, vorbind apoi, Până în zori. Când a sfârșit Cu cina, el i-a părăsit.

Fapte 28:23

I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.

Fapte 20:9

Un tânăr, Eutih numit, Șezând la geam, a adormit, În timpul lungii cuvântări Ținută-acelei adunări, De către Pavel. L-au văzut Toți, îngroziți, cum a căzut Din geam, de la al treilea cat. De jos, mort, fost-a ridicat.

Luca 24:35

Le-au spus, apoi, ce se-ntâmplase, Pe drum, și cum L-au cunoscut, Abia atunci, când L-au văzut Că, acea pâine, a luat-o, A frânt-o, iar apoi, le-a dat-o.

1 Corinteni 15:10

Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.

1 Corinteni 10:16

Paharul binecuvântat – Semnul care ne este dat – Pe care-l binecuvântăm De câte ori, noi îl luăm, Nu este oare-o-mpărtășire Cu sângele cari, peste fire, Hristos, să curgă, l-a lăsat? Iar pâinea care ni s-a dat Și-o frângem, pentru fiecare, Nu-i o împărtășire, oare, Cu trupul lui Hristos? Apoi –

Fapte 20:31

De-aceea, zic: vegheați mereu Și amintiți-vă că eu, Trei ani întregi, neîncetat, Zile și nopți, sfaturi am dat, La fiecare dintre voi.

Fapte 2:46

Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.

Ioan 20:26

De la această întâmplare, S-au scurs opt zile, după care, Discipolii s-au adunat, Din nou. Și Toma s-a aflat, Cu ei, atunci. Pe când ședeau, Închiși în casă, și-așteptau, Deodată, S-a ivit Iisus Și, „Pace vouă!”, El le-a spus.

Luca 22:19

Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”

Neemia 9:3

Din cartea Legii Domnului, I s-a citit poporului Un sfert de zi și, fiecare, Păcatele pe cari le are, Apoi și le-au mărturisit Alt sfert de zi și, negreșit, S-au strâns ‘naintea Domnului, Ca să se-nchine-n fața Lui.

Neemia 8:3

În fața porții apelor, Ezra citi, pentru popor, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată. Din zori, citirea a-nceput, Până amiază s-a făcut. Atent, poporul s-a vădit, Atunci când Legea s-a citit.

2 Timotei 4:2

Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.

Marcu 16:9

După ce Paștele-a trecut, Când săptămâna a-nceput, Iisus, din morți, a înviat Și, mai întâi, S-a arătat Celei pe care-o vindecase, Când șapte draci, din ea, El scoase; Maria Magdalina fuse, Femeia care Îl văzuse Prima, după ce a-nviat.

Fapte 16:10

Înțelegând că ne-a chemat Domnul, prilej am căutat, De-a merge-n Macedonia, Să ducem Evanghelia.

Fapte 20:5

‘Naintea noastră, au plecat Și-n Troa, ei ne-au așteptat.