Fapte 20:22 - Biblia în versuri 2014

²² Împins de duhul, plec la drum, Către Ierusalim, cu toate Că nu știu, încă, ce se poate

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²² Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Acum constat că Spiritul (Sfânt) mă determină să merg la Ierusalim, fără să știu exact ce urmează să mi se întâmple.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Și iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalím fără ca să știu ce mi se va întâmpla acolo,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² Iată că, acum, sunt călăuzit de Duhul Sfânt să merg la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo –

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo.

Fapte 20:22 Referans Kwoze

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!

2 Corinteni 5:14

Pe toți ne strânge – ne-ndoios – Mereu, iubirea lui Hristos. În felul nostru, noi gândim Și, de aceea, socotim Că dacă Unul a murit Pentru toți ceilalți, negreșit, Și ceilalți au pierit apoi.

2 Petru 1:14

Căci știu că dezbrăcarea, iată, De-al meu cort, va veni deodată – Exact așa precum mi-a spus Al nostru Domn, Hristos Iisus.

Fapte 20:16

Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie.

Fapte 19:21

Pavel, după ce-a făptuit Aceste lucruri, s-a gândit, Ca la Ierusalim, să plece, Urmând, în al său drum, a trece – Întâi – prin Macedonia Și prin Ahaia. Își zicea: „Va trebui, după aceea, Să văd și Roma.” De aceea,

Fapte 17:16

Pe când îi aștepta pe ei, Pavel, în duh, s-a-ntărâtat, Văzând cât e de încărcat, De idoli, acel loc. Astfel,

Ioan 18:4

Dar El, știind totul, a spus, Ieșindu-le-n întâmpinare: „Pe cine căutați voi, oare?”

Ioan 13:1

Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.

Luca 12:50

Am un botez și, ne-apărat, Cu el, voi fi Eu, botezat. Și mult doresc să se-mplinească.

Luca 9:51

Când vremea s-a apropiat – Iisus urmând a fi luat La ceruri – El a socotit Că este timpul potrivit, Ca, spre Ierusalim, să plece, Să-nfrunte ce se va petrece.