Fapte 2:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Ierusalimul găzduia, Pe mulți, în vremea aceea. Alături de Iudei, erau Oameni cucernici, cari veneau Din neamurile câte sânt Azi, risipite, pe pământ.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice națiune de sub cer.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Existau atunci în Ierusalim iudei religioși veniți dintre toate națiunile de pe pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

Fapte 2:5 Referans Kwoze

Fapte 8:2

Să-i facă față. Mai erau Și-alți oameni, care se temeau, De Dumnezeu. Ei l-au luat, Pe Ștefan, și l-au îngropat Cu jale și cu tânguire.

Luca 2:25

Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.

Coloseni 1:23

Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.

Fapte 22:12

Un om, acolo, a venit, La mine, și m-a căutat. El, Anania, s-a chemat. De Dumnezeu, teamă avea, Așa cum Legea o cerea. Toți cei cari în Damasc ședeau, Numai de bine îl vorbeau.

Fapte 13:50

Iudei-atunci s-au mâniat Și, grabnic, au întărâtat Pe toți fruntașii, din cetate; De-asemeni, fură-ntărâtate Femeile cucernice, Cu vază, și puternice. Astfel, cu toții au stârnit Prigoana, și i-au izgonit, Iute, din ale lor hotare Pe Pavel și Barnaba, care

Fapte 10:7

Când îngerul a dispărut, Corneliu-ndată a făcut Precum îi spuse. A chemat Doi slujitori și un soldat, Care erau în casa lui. Le spuse cum al Domnului Înger, în casă, i-a venit Și cum, apoi, i-a deslușit

Fapte 10:2

Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.

Fapte 8:27

Filip, pe dată, s-a sculat – Cum i s-a spus – și a plecat. Pe drum, un famen, a găsit – Un Etiopian – venit De la Ierusalim, căci el Fusese în orașu-acel, Să se închine, precum cere Al său crez. El avea putere, La-mpărăteasa ce domnea, Atunci, în Etiopia, Care, Candace, s-a numit.

Fapte 2:1

În ziua, care se numea A Cincizecimii, se găsea Ceata apostolilor, toată, În acel loc, iar, adunată.

Ioan 12:20

Acolo-au fost niște Greci care, La praznicul acela mare, Ce la Ierusalim se ține, Obișnuiau să se închine.

Luca 24:18

Iar unul – care s-a chemat Cleopa – astfel, a cuvântat: „Vorbeam de ceea ce toți știm. Tu, oare – la Ierusalim – Străin ești, dacă n-ai aflat Ce-n aste zile s-a-ntâmplat?”

Luca 17:24

Căci, precum fulgerul brăzdează, Cerul întreg, și-l luminează Până la marginile lui, La fel, și Fiul omului, Asemeni lui are să fie, Atuncea când are să vie.

Matei 24:14

Iar vestea despre-mpărăție – Deci Evanghelia – vestită Va fi, și propovăduită În lume, ca toți să o știe – Slujind, astfel, de mărturie, La toate Neamurile care Sunt pe pământ. Atunci doar, are – Când toate au să se-mplinească – Sfârșitul ca să se ivească.”

Zaharia 8:18

Cuvântul Domnului, de sus, În acest fel, apoi, mi-a spus:

Isaia 66:18

„Eu pedepsesc faptele lor, Precum și gândul tuturor. Dar va veni o vreme-apoi, În cari, la Mine, strânge-voi Popoarele, limbile toate Care sunt pe pământ, aflate. Ele, la Mine, au să vină, Să vadă slava Mea, divină.

Deuteronom 2:25

De azi – de-acuma înainte – Eu seamăn groază – ia aminte – Între popoarele pe care, Acest pământ, sub cer, le are. Această groază se va-ntinde Și-o frică mare-i va cuprinde; De teama ta, vor auzi Și-o frică mare-i va-ngrozi.”

Exodul 23:16

Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.