Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 2:42 - Biblia în versuri 2014

42 Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

42 În mod consecvent, ei practicau însușirea învățăturii apostolilor, părtășia între frați, frângerea pâinii și rugăciunea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

42 Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

Gade chapit la Kopi




Fapte 2:42
35 Referans Kwoze  

Nu părăsiți dar – dragii mei – Precum au unii obicei, Acum, a noastră adunare, Ci trebuie ca fiecare – În tot ce facem – să-ncercăm, Cu-ndemnuri să ne ajutăm, Unii pe alții, ne-ncetat, Căci ziua s-a apropiat.


Fiu al lui Iacov. Toți stăteau Și, într-un cuget, stăruiau, Mereu, în rugăciuni. Cu ei, Erau și câteva femei: Maria – mama Domnului – Iar, lângă ea, toți frații Lui.


Deci ce-am văzut și-am auzit, Și vouă v-am împărtășit, Ca astfel, să puteți și voi În părtășie-a fi, cu noi. Toată această părtășie, Cu Tatăl, trebuie să fie Și cu al Său Fiu – cum am spus – Cu Domnul nost’, Hristos Iisus.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.


În prima zi din săptămână, Ne-am adunat cu toții, până Vom frânge pâinea. A vorbit Pavel, atunci, necontenit, Până în miez de noapte, vrând Să plece-n zori, cât mai curând.


Prin Duhul, vă îndemn ca voi Să faceți rugăciuni apoi, Precum și cereri, negreșit. Vreau să vegheați, necontenit, La ce v-am spus și căutați, Ca pentru sfinți, să vă rugați.


Dar voi, dragi frați, vă străduiți Și, sufletește, vă zidiți, Doar pe credința dobândită, Cari sfântă este dovedită. Rugați-vă, neîncetat, Prin Duhul Sfânt ce va fost dat,


În rugăciune, stăruiți, Vegheați în ea și mulțumiți.


Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.


Rămâi dar, în continuare, Numai la lucrurile-n care Ești, pe deplin, încredințat, Pe care tu le-ai învățat, Căci știi cine ți-a dăruit, Tot ceea ce ai dobândit – Deci, ale tale-nvățături.


Pentru că voi ați fost găsiți, Pe temelie-a fi, zidiți. Ea, prin apostoli, e vestită Și, prin proroci, e întărită, Iar piatra ‘ceea minunată – Care se află așezată În capul unghiului, chiar sus – E Domnul nost’, Hristos Iisus.


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Astfel, noi, timp, o să avem, Și ne-ncetat o să putem, În rugăciuni, să stăruim Și-apoi să propovăduim


Iisus.” După ce s-au rugat, Puternic s-a cutremurat Locul în care au șezut Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut. De-aceea, fără de sfială, Vestiră, plini de îndrăzneală Și de curaj, la toți, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Vă spun, să știți, că nu puteți, Paharul Domnului, să-l beți Și-apoi, paharul dracilor. Nici nu puteți sta – fraților – La masa Domnului și-apoi, La masa dracilor. Sau voi


Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.


Încredințat sunt, că-napoi, Nicicând n-avem ca să dăm noi, Ca să nu pierdem, ci-n credință, Vom sta, mereu, cu sârguință, Ca mântuirea s-o primim Și sufletul să-l mântuim.”


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


Vă laud și îmi pare bine, Că voi vă amintiți, de mine, În toate, și că n-ați uitat Învățătura ce v-am dat.


Au urcat iarăș’, înapoi, Pâinea a frânt, vorbind apoi, Până în zori. Când a sfârșit Cu cina, el i-a părăsit.


Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.


„Mă mir, cum știți să treceți voi, Așa de repede apoi, De la Cel care v-a chemat, Prin harul, în Hristos, lăsat, La altă Evanghelie-acum.


Ioan și Petru-au revenit Printre ai lor și-au povestit Apoi, ce s-a-ntâmplat, la toți: Ce au vorbit marii preoți Și-ai lor bătrâni. Când auziră,


Le-au spus, apoi, ce se-ntâmplase, Pe drum, și cum L-au cunoscut, Abia atunci, când L-au văzut Că, acea pâine, a luat-o, A frânt-o, iar apoi, le-a dat-o.


Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.


Într-adevăr – mă rog frumos – Ați fi avut voi, vreun folos, Dacă, la voi, aș fi venit Și-n alte limbi aș fi vorbit, Făr’ a aduce, prin vorbire, Apoi, nici o descoperire? Sau fără să vă dau putință, Să dobândiți, o cunoștință, Ori prorocii ca să aflați Și-nvățătură, să luați?


Pentru că, parte, voi luați, La Evanghelie – pe-al meu drum – De la-nceput și pân’ acum.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite