Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 2:3 - Biblia în versuri 2014

3 Atuncea, niște limbi de foc Ivitu-s-au, în acel loc, Peste întreaga adunare, Și-n urmă, peste fiecare Din cei prezenți, s-au așezat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Li s-au arătat niște limbi ca de foc, care s-au împărțit și s-au așezat pe fiecare dintre ei.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Au văzut (și) niște limbi ca de foc venind și așezându-se câte una pe fiecare dintre ei.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei.

Gade chapit la Kopi




Fapte 2:3
18 Referans Kwoze  

Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,


Cuvântul Meu nu-i ca un foc, Ca un ciocan care – pe loc – Sfărâmă stânca cea mai tare?


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Unul a zis: „Nu ne ardea, La inimă, când ne vorbea, Pe drum – atunci, când a venit – Scriptura, de ne-a deslușit?”


Zicând: „Cu toți sunt un popor. Au doar o limbă și-acum vor, Cetăți și turn, să construiască! Nimic n-are să îi oprească!


Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.


Minuni, fac alții, fraților, În timp ce unii prorocesc Sau, duhuri, ei deosebesc. Alții, în limbi, pot să vorbească, Iar unii știu să tălmăcească.


Cretani și-Arabi mai sunt veniți. Cu toate că noi mulți suntem, Iată dar că acum, putem Ca fiecare-n limba lui, Despre lucrarea Domnului, Să afle, prin vorbirea lor, Căci se-adresează tuturor.”


Către Ioan, astfel a spus: „Mă lasă, căci a trebuit Să împlinim ce-i de-mplinit!”


Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.


Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.


Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”


Doamne, Te rog să-i nimicești Și limbile să le-mpărțești, Căci numai silă, răutate Și ceartă este în cetate.


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Din cer, deodată, a venit Un sunet, ca un vâjâit De vânt puternic, și-a umplut Casa în care au șezut.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite