Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 19:40 - Biblia în versuri 2014

40 Că noi, putem, învinuiți, Pentru răscoală, ca să fim, Fiindcă iată, nu găsim Motive să îndreptățească Această zarvă, nefirească.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există niciun motiv ca să putem da explicații pentru agitația aceasta“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

40 Ce s-a întâmplat astăzi aici încalcă legea; și riscăm să fim acuzați că am intenționat să inițiem o revoltă!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

40 Astfel, din cauza zilei de azi, am putea fi învinuiți de răscoală, căci nu avem niciun motiv cu care să ne putem dezvinovăți de această manifestație”. După aceste cuvinte a dat drumul adunării.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

40 Noi însă suntem în primejdie să fim învinuiţi de răzvrătire pentru ce s-a întâmplat astăzi, pentru că nu avem nici un temei ca să justificăm tulburarea aceasta.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.”

Gade chapit la Kopi




Fapte 19:40
10 Referans Kwoze  

Nu ești tu Egipteanu-acel Care-n pustiu, a dus, cu el, Atuncea când s-a răsculat, Pe mulți tâlhari? Cum am aflat, Erau mai mulți de patru mii.”


Să îl omoare, au voit, Dar vestea, iute, s-a lățit Și, pretutindeni, a pătruns, Astfel încât ea a ajuns La căpitanul oastei, care Aflat-a despre tulburare.


Pavel, după ce a-ncetat Zarva aceea, i-a chemat Pe ucenici și le-a vorbit. Cu sfaturi, el i-a întărit, Iar când sfârșit-a, și-a luat Un bun rămas și a plecat, În Macedonia. Aici,


Au hotărât a face toate, Chiar după Paște. „Nu se poate” – Și-au zis – „acum, să-L arestăm, Căci trebuie ca să păstrăm Calmul, în timpul Paștelor, Spre liniștea noroadelor. Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna, pe El, noi!”


Zvonul îndată s-a lățit, Încât el fost-a auzit Și la Adonia în casă, De toți cei cari, la el la masă, În timpu-acela, se găseau Și fără grijă petreceau. Când trâmbițe a auzit, Ioab a întrebat, uimit: „Ce vuiete îndepărtate Se-aud, acuma, din cetate? Nu auziți voi, cum răsună? Ce se întâmplă? Nu-i a bună!”


Fiindcă mulți au început Și o istorie-au făcut, Despre ceea ce s-a-ntâmplat


Atuncea. Dar, dacă umblați După ceva, să așteptați Ca adunarea legiuită, O hotărâre potrivită, Să poată da. Acum, să știți,


După ce vorbele-a sfârșit, Mulțimile s-au risipit.


Felix știa de „Cale”. El I-a amânat, vorbind astfel: „Voi cerceta, pricina voastră, Când va veni, în fața noastră, Chiar căpitanul Lisias. Acuma, să plecați, vă las.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite