Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 19:33 - Biblia în versuri 2014

33 În fața gloatei, înadins, Pe Alexandru, l-au împins Iudeii. El, semn, a făcut, Cu mâna, însă, n-a putut Ca să vorbească-n apărare,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

33 Unii din mulțime l-au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față. Alexandru a făcut semn cu mâna, dorind să se apere înaintea mulțimii,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Au scos din mulțimea de oameni pe unul pe care iudeii îl împingeau în față. El se numea Alexandru. În timp ce făcuse semn cu mâna intenționând să vorbească pentru apărarea lui,

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Unii din mulțime l-au convins pe Alexándru, pe care iudeii îl împingeau înainte, [să ia cuvântul]. Atunci, Alexándru a făcut semn cu mâna că vrea să țină un discurs de apărare în fața poporului.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

33 Cei din mulţime i-au explicat cum stăteau lucrurile unuia, Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă. Alexandru şi-a întins mâna şi a dorit să se apere înaintea poporului.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului.

Gade chapit la Kopi




Fapte 19:33
11 Referans Kwoze  

Semn, ca să tacă și, zorit, Pe urmă, le-a istorisit Cum Domnul l-a eliberat De unde-a fost întemnițat. „Pe Iacov, să îl înștiințați, Și-asemeni, și pe ceilalți frați. Cu toți să știe ce v-am spus!” – A sfârșit Petru și s-a dus


Află că Alexandru dar – Cel care este căldărar – Necontenit, mi-a făcut rău. Dar Domnul, după răul său, Încredințat sunt că, odată, Îi va da plata meritată.


În rândul lor, pe Imeneu Și Alexandru-i număr eu, Pe cari, Satanei, i-am lăsat, Căci, pe-a lui mână, eu i-am dat, Ca-nvățătură să primească Și astfel, să nu mai hulească.”


E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.


Când dregătorul i-a făcut Semne, Pavel a început Ca să vorbească-n apărare: „Știu că, de mult, tu ești cel care Ai fost – și ești – judecător, Al neamului Iudeilor. De-aceea, eu am să-ndrăznesc, Cu-ncredere, ca să vorbesc, În apărarea mea, pe dată:


După ce, voie, a primit, Pavel, pe trepte, s-a suit Făcând semne, norodului, S-asculte cuvântarea lui. Îndată, o tăcere mare Cuprinse gloata, peste care, Pavel, privirea, și-a rotit Și-n evreiește, a vorbit:


Pavel, de jos, s-a ridicat Și-apoi, cu mâna, semn le-a dat, Zicând: „Bărbați israeliți, Și voi, ceilalți, cari vă găsiți Aici și cari sunteți, mereu, Ascultători, de Dumnezeu, Vă rog, acum, atenți să stați Și vorba să îmi ascultați.


Însă, atunci când a ieșit, Văzând că graiul i-a pierit, Toți cei prezenți au priceput Că o vedenie-a avut. Făcea doar semne – n-avea glas – Și mut, de-atuncea, a rămas.


Pentru că-ntreaga adunare, Că e Iudeu, a observat, Și două ceasuri au strigat, Cu toții, după voia lor: „Diana Efesenilor


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite