Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 18:6 - Biblia în versuri 2014

6 Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Când i s-au împotrivit și l-au batjocorit, el și-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neevrei!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Constatând că ei i se opuneau și că îl ridiculizau, Pavel a protestat scuturându-și praful de pe haine și a zis: „Voi personal sunteți singurii vinovați pentru această decizie care vă va cauza distrugerea. De acum înainte, nu pot fi acuzat dacă voi merge la celelalte națiuni!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dar pentru că i se împotriveau și-l insultau, el și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă pe capul vostru! Eu sunt curat! De acum voi merge la păgâni”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Dar, cum iudeii i se împotriveau şi îl tot insultau, şi-a scuturat haina şi le-a zis: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat! De acum, mă voi duce la neamuri!”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri.”

Gade chapit la Kopi




Fapte 18:6
37 Referans Kwoze  

Ce-aude când, semn, va da el, Însă apoi nu se ferește Iar sabia îl nimicește, El însuși este vinovat Și sângele ce s-a vărsat – Deci chiar sângele omului – Cădea-va peste capul lui.


David, apoi, a cuvântat: „Sângele care s-a vărsat, Să cadă peste capul lui, Căci însuși gura omului Mărturisit-a despre el, Și l-a-nvinovățit astfel, Când spus-a: „Omorât-am eu, Pe cel ce-i uns, de Dumnezeu”!”


Dă cu dobândă, împrumut, Și-n urmă camătă-a cerut; Rămâne-va acel om, viu, Trăind printr-un astfel de fiu? N-o să trăiască! Negreșit, Fiul acel a săvârșit Doar urâciuni. În acest fel, Va trebui să moară el. Sângele celui ce e rău Să cadă peste capul său!


În urmă, eu mi-am scuturat Mantaua și am cuvântat: „Așa să scuture, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu – Din Casa și averea Lui – Pe-acela cari în stare nu-i Ca să își țină-al său cuvânt Și va călca ăst jurământ! Cel care, vorba, n-o să-și ție, Cu mâna goală-n veci, să fie! Întreg poporul adunat, Prin „Amin!”, a încuviințat Și-L lăudară pe Cel Sfânt, Ținându-și toți, al lor cuvânt.


Praful ce li s-a adunat, Pe încălțări, l-au scuturat În contra lor și-apoi, zorit, Către Iaconia-au pornit.


De-aceea, iată, sunt mirați Acum, când nu mai alergați, Cu ei, pe ale lor cărări, La un potop de desfrânări; De-aceea, ei vă prigonesc Acum, și vă batjocoresc.


Nu vă primește cineva, Grabnic, de-acolo, să plecați Și, praful, să îl scuturați, De pe-ncălțări, ca el să-i fie, Acelui loc, de mărturie.”


Gloata strigă: „Asupra noastră, Și peste pruncii ce-i avem, Să cadă sângele Lui, vrem!”


Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.


Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –


Sau Dumnezeu e – fraților – Doar Dumnezeu, Iudeilor? Nu este Dumnezeu, la fel, Și pentru Neamuri? Nu-i tot El? Da, Dumnezeu este și-al lor, Adică al Neamurilor.


Acum dar, voi așa să știți: Că mântuirea arătată, De Dumnezeu, e ascultată De către Neamuri.” A sfârșit


Ci început-am să vorbesc, Celor cari, în Damasc, erau Și-apoi celor ce se aflau Chiar la Ierusalim. M-am dus Și prin Iudeea și am spus, În urmă, și Neamurilor. Deci, eu vorbit-am, tuturor. La pocăință-am îndemnat Și, tuturor, le-am arătat Că trebuie, la Dumnezeu, Să se întoarcă și, mereu, Să facă fapte-orice ființă, Cari vrednice-s de pocăință.


I-am pedepsit, adesea, eu, În sinagogi, voind mereu Să-i fac pe-aceștia să hulească, Iar în pornirea-mi nebunească, Am prigonit pe orișicine, Chiar și-n cetățile străine.


Robi-au plecat și-au împlinit Tot ce stăpânu-a poruncit – Și buni și răi, au adunat. Toți, în odaie, au intrat, Iar sala nunții s-a umplut.


Dacă s-a întâmplat, cumva, Că nu va primit cineva – Nici vorba nu v-a ascultat – Ieșiți, atuncea, imediat, Din casa și cetatea ‘ceea. Veți scutura, după aceea, Praful de pe încălțăminte.


Multe-mpotriva Lui rosteau – Multe batjocuri I-aruncau.


De-aceea, a Lui Dumnezeu Împărăție – vă spun Eu – Că, de la voi, va fi luată Și altui neam îi va fi dată. De-acel neam fi-va prețuită, Căci va da roada cuvenită.


Sunt mulți acei, din răsărit – Precum și cei din asfințit – Care, la masă, vor veni Și-acolo se vor pomeni Șezând lângă Avram, Isac Și Iacov, când afară zac,


Atunci când întâmpla-se-va Că blestema-va cineva, Pe mama sau pe tatăl lui, Din mijlocul poporului, Omul să fie nimicit: Cu moartea, fi-va pedepsit, Pentru că el a cutezat, Părinții, de și-a blestemat. Astfel, sângele mortului Să cadă dar, asupra lui.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


Sângele lor – și totodată Și-al lui Ioab – asupra lui Să cadă-n veacul veacului, Și peste toți acei pe care, Urmași în casa lui îi are. Dar David izbăvit să fie, Iar al său scaun de domnie Să aibă pace, tot mereu, De la al nostru Dumnezeu.”


Dacă străjerul va vedea Precum că vine sabia – Ca să lovească-n țara lor – Și nu dă semn, pentru popor, Din trâmbiță, să se ferească Și viața să și-o izbăvească, Omul pe care va cădea Și o să-l taie sabia Are să moară, negreșit, Pentru păcatul săvârșit, Dar am să cer sângele lui, Din mâinile străjerului.”


Ei au răspuns: „S-a-nfuriat: Pe ticăloși, el i-a tăiat, Iar via o dădu altui, Care, la vremea rodului, Îi va da dreptul cuvenit.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite