Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 18:24 - Biblia în versuri 2014

24 Tocmai atunci, veni Apolo, La Efeseni. El se trăgea, De neam, din Alexandria. Cu al vorbirii dar, dotat Fusese el, și învățat Și tare fiind în Scripturi,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

24 Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent și un bun cunoscător al Scripturilor, a venit în Efes.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 În Efes venise un iudeu care provenea din Alexandria. El era un bun orator și cunoștea bine Scripturile.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Un iudeu cu numele de Apólo, originar din Alexándria, bun orator și cunoscător al Scripturilor, a venit la Éfes.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Un iudeu pe nume Apolo, de neam din Alexandria, a venit şi el în Efes; el era un vorbitor bun, un om puternic în Scripturi.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi.

Gade chapit la Kopi




Fapte 18:24
22 Referans Kwoze  

De Zena, care e acolo – Legiuitorul – și de-Apolo, Grijește, să nu le lipsească Nimic, când au ca să pornească La drum; deci, totul să le fie Gătit, pentru călătorie.


Deci, fraților, tot ce v-am spus, Acuma, iată că am pus Într-o icoană de vorbire – Icoană care-i cu privire Și la Apolo și la mine – Ca să învețe orișicine, Prin noi – prin ceea ce v-am zis – Că, „peste ceea ce e scris, Nimeni, să nu mai treacă”. Voi Să nu vă mai făliți, apoi, Cu unu-n contra altuia; De-aceea, seama, vreau, să ia, La a mea vorbă, fiecare.


Cât despre fratele Apolo, Eu l-am rugat ca, pe acolo, Să își croiască și el drum, Dar n-a voit, până acum. Însă, fiți siguri, că sosește, Când, înlesnire, dobândește.”


Vă înștiințez că am aflat Că unii au tot spus, mereu, Că „al lui Pavel doar, sunt eu!”, Iar alții, dintre cei de-acolo, Pretind că sunt „ai lui Apolo!”, Sau „ai lui Chifa!”; alți-au spus Că sunt „ai lui Hristos Iisus!”.


Văzând aceste lucruri toate, Unii care aparțineau De sinagogi – precum erau Acea a Izbăviților, Cea a Alexandriților, A Cirinenilor – porniră, După ce-ntâi se însoțiră Și cu iudei din Asia, Precum și din Cilicia, O ceartă-aprinsă, cu Ștefan.


Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu.


„De fapt”, spun ei, „ceea ce-a zis Și, prin epistole, ne-a scris, Sunt lucruri, de putere, pline, Cu greutate. Dar, știm bine, Că dacă el însuși, apoi, O să se afle printre noi, E moale, și-n cuvântul lui, Vedem că, greutate, nu-i.”


Sutașu-acolo a plecat Și-altă corabie-a cătat. Găsit-a una, cari venea Tocmai din Alexandria, Urmând să plece, mai apoi, Către Italia. Pe noi, Grabnic, ne-a dus de am suit


Moise, ușor, a învățat, Acolo-ntreaga-nțelepciune, Pe cari putut-a s-o adune Egiptul. El era om vrednic: În vorbe și-n fapte, puternic.


„Ce?”, le-a zis El, iar ei I-au spus: „A fost un om, numit Iisus, Din Nazaret; un proroc mare, În fapte și-n cuvinte tare, Atât în fața Domnului, Precum și a norodului.


Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”


Va fi luat acela care, Peste cincizeci este mai mare. Toți dregătorii sunt luați; Nici sfetnici nu vor fi lăsați; Meșteșugarul cel ales Nu va scăpa, bine-nțeles; Nici vrăjitorul dovedit Precum că este iscusit, Nu va putea avea scăpare, În vremea ‘ceea de-ncercare.


„Eu, Artaxerxe, așezat, Peste-mpărați, drept împărat, Către cel care-i iscusit În Legea Domnului, vădit Preot a fi și cărturar, Cari este Ezra. Așadar,


Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.


Moise a zis lui Dumnezeu: „Dar Doamne, uită-Te că eu, Nu pot, ușor, ca să vorbesc; Acest cusur îl moștenesc, Pentru că nu îl am de ieri, Nu-l am nici de alaltăieri, Și nici de când aici Tu ești Cu al Tău rob ca să vorbești. Așa sunt eu: mi-e încurcată Vorba și limba, totodată.”


El cu putere-i înfrunta, În fața lumii, și-arăta, Din ceea ce-n Scripturi s-a spus, Cum că Hristosul e Iisus.


Și la Efes. El i-a lăsat, Pe-nsoțitori, și a intrat, În sinagogă, la Iudei,


Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus,


Pe când erau încă acolo – La Corinteni – aflat Apolo, Pavel, prin Asia, s-a dus – Prin părțile cele de sus – Și, la Efes, a poposit. Acolo, când a întâlnit Câțiva discipoli, i-a-ntrebat:


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite