Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 18:19 - Biblia în versuri 2014

19 Și la Efes. El i-a lăsat, Pe-nsoțitori, și a intrat, În sinagogă, la Iudei,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 Când au ajuns în Efes, i-a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 După ce au ajuns în Efes, Pavel s-a despărțit de cei doi care îl însoțiseră. Apoi a intrat în sinagogă și a vorbit cu iudeii.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Au ajuns la Éfes și acolo s-a despărțit de ei. A intrat în sinagogă și discuta cu iudeii.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Când au ajuns în Efes, el s-a despărţit de tovarăşii săi şi a intrat în sinagogă începând să discute cu iudeii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Au ajuns în Efes; și Pavel a lăsat acolo pe însoțitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii,

Gade chapit la Kopi




Fapte 18:19
21 Referans Kwoze  

Vreau ca „în ziua ‘ceea” mare Să-i deie Domnul, îndurare, Căci, în Efes – bine se știe – Că ajutor mi-a fost el, mie.”


Așa precum eu te-am rugat, În clipa-n care am plecat, Din Macedonia, la drum, Din nou, la fel, te rog acum, Ca, în Efes, să zăbovești, Pentru că vreau să poruncești, La cei care au îndrăznit Și-nvățături noi, au vestit, Să înceteze să-i învețe, Pe alții, dându-le povețe;


„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Așa cum Dumnezeu a vrut – Spre sfinții care i-a avut Efesul și către cei care, Drept credincioși, Hristos îi are:


Mai poposesc încă-n Efes, Până la Cincizecime. Vreau, În acest loc, ca să mai stau,


Dacă – vorbind în felul lor, Adică al oamenilor – Eu, în Efes, când m-am aflat, Cu fiare-avut-am de luptat; Care mi-ar fi folosu-acum? Căci dacă morții, nicidecum, Nu înviază, pot să zic Că nu mai are rost, nimic. Cel mai bun lucru ce-l avem A-l face, este ca să bem Și să mâncăm. „Să chefuim, Căci mâine, orișicum, murim”.


Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie.


Pe când erau încă acolo – La Corinteni – aflat Apolo, Pavel, prin Asia, s-a dus – Prin părțile cele de sus – Și, la Efes, a poposit. Acolo, când a întâlnit Câțiva discipoli, i-a-ntrebat:


Tocmai atunci, veni Apolo, La Efeseni. El se trăgea, De neam, din Alexandria. Cu al vorbirii dar, dotat Fusese el, și învățat Și tare fiind în Scripturi,


Pavel vorbea, pentru Iudei, Și pentru Greci, neîncetat, În sinagogă, la Sabat.


„Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica-n Efes îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține În dreapta Lui, umblând cu ele, Necontenit, printre acele Sfetnice-n juru-I așezate – Care, din aur, sunt lucrate – Și șapte sunt: „Eu am văzut


Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,


Iar pe Tihic – precum am zis – Pân’ la Efes, eu l-am trimis.


Dar, în Efes – acum – avem Mari greutăți, și-asemenea E-aproape-n toată Asia, Căci lumea e înduplecată, De Pavel, care îi arată Precum că toți ai noștri zei – Făcuți de mâini – nu-s dumnezei.


Acest fapt fost-a cunoscut De toți Iudeii; l-au știut Grecii și cei ce locuiau, Atuncea, în Efes. Erau Uimiți și foarte-nspăimântați. De moarte, toți erau speriați, Și-al Domnului Iisus Sfânt Nume, Ajunse proslăvit, în lume.


Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus,


Cari l-au rugat să stea, la ei, Mai mult timp. Însă, el n-a stat, Ci, ziua bună, și-a luat,


Aceste vorbe i-au umplut De furie și-au început Să strige-apoi, cu toți, în cor: „Diana Efesenilor Este măreață!” De îndată,


E mare!” Dar, a reușit Un logofăt, de-a potolit Gloata, când zise: „Ascultați, Voi, ai Efesului bărbați! E cineva, printre voi, care Nu știe cum că păzitoare E-a Efesenilor cetate, A templului celei aflate La mare cinste, printre zei, Precum și a chipului ei Care, din ceruri, a căzut, Cum toată lumea a văzut? Noi, pe Diana, o cinstim – Cum bine știți – și-o preamărim.


Când, încă, la Milet, a stat, Pavel, prezbiteri, a chemat, De la Efes. Ei au venit,


Într-adevăr, că a trecut Pavel, cu un însoțitor, ‘Nainte, prin cetatea lor; Știau căci cel ce-l însoțise Pe Pavel, din Efes venise Și că, Trofim, el s-a numit. De-aceea, ei toți s-au gândit Cum că la Templu, l-a adus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite