Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 17:5 - Biblia în versuri 2014

5 Iudeii care n-au crezut, De pizmă-ndată, s-au umplut; În jurul lor, au adunat Mulți oameni și-au întărâtat Cetatea. Toți, la unison, Asupra casei lui Iason, Cu furie, s-au aruncat Și să îi prindă-au încercat, Pe Pavel și pe Sila; dar, Truda lor fost-a în zadar.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au instigat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Silas ca să-i aducă afară la mulțime.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar iudeii care nu crezuseră, au devenit invidioși. Atunci ei au adunat un grup de oameni răi pe care i-au găsit în piață și au provocat dezordine în oraș. Au intrat cu forța în casa lui Iason, căutând pe Pavel și pe Sila ca să îi aducă în fața poporului.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dar iudeii au devenit invidioși: au strâns de prin piețe niște oameni răi și, adunând o ceată, au răvășit cetatea și, năvălind la casa lui Iáson, căutau să-i aducă afară, în fața poporului.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Iudeii însă invidioşi, au strâns nişte oameni răi, de prin piaţă, au adunat mulţimile şi au început să întărâte cetatea şi s-au dus la casa lui Iason, încercând să-i scoată afară, în faţa mulţimii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulțime, au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason și căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă afară, la norod.

Gade chapit la Kopi




Fapte 17:5
26 Referans Kwoze  

Să nu cătăm o slavă care Numai deșertăciune are, Fiind, mereu, întărâtați Și plini de pizmă-apoi, dragi frați.”


Când, la Tesalonic, aflară Iudeii, că cei doi intrară În Berea și că au vestit Cuvântul, grabnic, au venit Acolo și, prin vorba lor, Ei, inima noroadelor, S-o tulbure, au încercat.


Acestea toate sunt urmate Și de beții, de pizmă mare, Ucidere și îmbuibare Și-apoi, de lucrurile-acele Ce sunt asemenea cu ele.


„Și Timotei, al nostru frate – Și-al meu tovarăș – „sănătate”, Prin mine-acuma, v-a trimis; Și Luciu, tot așa, v-a scris. Iason, Sosipater apoi – Rudele mele – pentru voi, Tot „sănătate” v-au transmis.


De Iason, fost-au găzduiți. Ei sunt contra Cezarului! Sunt contra ordinelor lui! La toată lumea, ei au spus Că e alt împărat: Iisus!”


Iudeii care n-au crezut, Să întărâte, s-au zbătut, Îndată, al Neamurilor Suflet, în contra fraților.


Și-am înțeles, astfel, precum Că voi, încă, sunteți lumești. Într-adevăr, la voi, găsești Zavistii, certuri, dezbinare. Deci, nu sunteți lumești voi, oare? Dacă în acest fel trăiți, Cu ce sunteți deosebiți, De ceilalți oameni care sânt Pe fața-ntregului pământ?


Că noi, putem, învinuiți, Pentru răscoală, ca să fim, Fiindcă iată, nu găsim Motive să îndreptățească Această zarvă, nefirească.”


Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată,


Din Antiohia, veniră Niște Iudei, cari se grăbiră S-aprindă ura gloatelor, În contra apostolilor. Cu pietre, Pavel fu lovit, Și-apoi, crezând că a murit, L-au scos afară din cetate.


Văzând mulțimea adunată, Iudeii, iute, s-au umplut De pizmă și au început, Contra lui Pavel, să vorbească Și chiar să îl batjocorească.


Să-L izbăvească-ar fi dorit, Văzând cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari; Știa că din astă pricină I-a fost adus, fără vreo vină.


În urmă, mult argint i-au dat, Pe care ei le-au ridicat Din casele lui Bal-Berit, Și care fost-a prețuit La șaptezeci de sicli. El A folosit argintu-acel, Ca oameni fără căpătâi Să își adune mai întâi, În jurul lui – să îi plătească – Iar ei, mereu, să-l însoțească.


Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.


Pe Iosif, frații – ați văzut – Și, în Egipt, ei l-au vândut. Dar, Dumnezeu a fost cu el,


Când inima e liniștită, E viața trupului păzită; Însă pizma oamenilor, E putrezirea oaselor.


Cei cari la poartă se opresc, Doar despre mine povestesc. Ajuns-am ca aceia cari Se-mbată cu băuturi tari Să râdă batjocoritor, Căci pus sunt în cântecul lor.


Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


Furioși, pentru că nu-i aflară, Pe Iason, ei îl înhățară Și pe câțiva frați. I-au luat Și-n grabă i-au înfățișat, ‘Naintea dregătorilor, Strigând apoi, în fața lor: „Oameni-acești-au răscolit Întreaga lume, și-au venit, Acum, și-aici! După cum știți,


Cu greu au fost eliberați, Căci fiecare, negreșit, Să dea zălog, a trebuit.


De multe ori, pe când eram Pe drumuri și călătoream, Primejdii multe m-au pândit: Pe râuri, fost-am încolțit, Tâlharii mă pândeau mereu, Vânat am fost, de neamul meu; Păgânii, și ei, m-au gonit; Nici în cetăți, n-am fost ferit; Primejdia mă urmărea Și în pustiu. De-asemenea, Ea m-a găsit chiar și pe mare, Și-apoi, între acei frați care, Drept mincinoși, s-au arătat.


Voi înșivă ați arătat Că, pe-a mea urmă, ați călcat – Și deci, pe urma Domnului – Căci ați primit Cuvântul Lui – Când, în necazuri, voi erați, Fiind, de ele, încercați – Cu bucuria minunată Care, prin Duhul Sfânt, e dată.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite