Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 17:26 - Biblia în versuri 2014

26 Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind granițele locuinței lor,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Dintr-un singur om, El a făcut ca pământul să fie locuit de toate națiunile existente acum pe el; și le-a stabilit anticipat atât timpul, cât și zona lor de existență.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 El a făcut dintr-unul singur tot neamul omenesc care să locuiască pe toată suprafața pământului, i-a stabilit timpuri determinate și hotare între care să locuiască

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

26 El a creat dintr-un singur om toate neamurile omeneşti, ca să locuiască pe toată faţa pământului, şi le-a pus vremuri şi hotare în care să trăiască,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor,

Gade chapit la Kopi




Fapte 17:26
20 Referans Kwoze  

„Eva”, și-a botezat nevasta, Adam; pentru că-n lumea asta, Mamă le e oamenilor – Deci ea e mama tuturor.


N-avem un singur Tată noi? Și nu un Dumnezeu, apoi, E Cel care ne-a întocmit? Atunci, de ce ne-am dovedit Necredincioși fără-ncetare, Unul față de altul, oare, Încât ajuns-am de-am călcat Și legământul încheiat De către cei ce se vădeau Cum că ai noști părinți erau?


După cum, în Adam, toți mor, Toți au să-nvie – cum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus;


Omul dintâi s-a arătat Că, din pământ, a fost luat. De-aceea, el – în mod firesc – Nu e decât om pământesc. Al doilea om s-a dovedit, Precum că e, din cer, venit.


În mâna Ta e a mea soartă. De grijă – Doamne – Tu îmi poartă. De-ai mei vrăjmași și de cei care Mă prigonesc fără-ncetare, Scapă-mă Doamne, nu mai sta!


Nicicând! Deci, de i-ai numărat Lunile vieții, hotărând Numărul zilelor, și când Peste hotarul însemnat De Tine, știi că niciodat’ Nu va putea să treacă el,


O scoate. Neamuri, El sporește Și-apoi tot El le nimicește.


Cei trei, fiii lui Noe sânt, Din cari ieșit-au, pe pământ, Toți oamenii ce-au populat Planeta, viață când i-au dat.


Din rândul înțelepților – În acel timp – mulți cădea-vor Și astfel fi-vor încercați, Albiți apoi, și curățați, Până la vremea de sfârșit, Așa precum s-a stabilit.


Cei doi – adică cei aflați Pe jilțurile de-mpărați – Doar rău să-și facă, vor căta. Chiar la o masă de vor sta Și împreună au să fie, Își vor vorbi cu viclenie. Însă nu au să izbutească Și astfel are să sosească Sfârșitul – cum e stabilit – Numai la timpul potrivit.


Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Vorbiți cu oamenii acei. Aduceți-i dar, și pe ei Încoace, să se sfătuiască, Unii cu alții să vorbească. Cine e Cel ce-a prorocit Și aste lucruri le-a vestit De la-nceput, mai dinainte, Ca voi – toți – să luați aminte? Dar oare nu vi le-am spus Eu, Care sunt Domnul? Dumnezeu, Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea! Drept și mântuitor, sunt Eu, Căci nu mai e alt Dumnezeu.


În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar,


Ai pus hotarele ce sânt La capetele de pământ. Vară și iarnă ai gătit Și-n an, Tu le-ai statornicit.


Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.


Măcar că Domnul, niciodat’, La drept vorbind, nu S-a lăsat Fără să facă mărturie: V-a făcut bine, cum se știe, Că a dat ploaie, după care V-a dat și vremuri roditoare, Și hrană – din belșug – v-a dat, Și bucurie v-a turnat, În inimi, de vi le-a umplut.”


Iar pentru ele-n acest ceas, Domnul e Cel care a tras La sorți și-o țară, El le-a dat. Cu frânghia de măsurat, A măsurat-o și-a-mpărțit-o Și-n urmă, lor le-a dăruit-o. Ele stăpâne au să fie În țară, pentru veșnicie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite