18 Cu marii filozofi, vorbea, Cari epicurieni erau, Precum și stoici. Mulți ziceau: „Palavragiul, ce voiește? Despre ce, oare, ne vorbește?” Iar alții, când l-au auzit Cum, pe Iisus, el L-a vestit, Au zis, de siguranță plini: „Vestește dumnezei străini.”
18 Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început să discute cu el. Unii ziceau: ‒ Ce vrea să spună și palavragiul acesta? Alții ziceau: ‒ Se pare că este un predicator al unor divinități străine! Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
18 Unii dintre filosofii epicurieni și stoici, au avut unele discuții cu el. Apoi unii dintre ei au zis: „Ce vrea să spună acest vorbitor mediocru?” Dar când au auzit că vorbește despre Isus și despre înviere, alții au zis: „Probabil are discursuri despre niște zei pe care încă nu îi cunoaștem!”
18 Chiar și unii dintre filozofii epicurieni și stoici conversau cu el și i-au zis: „Ce vrea să spună vorbărețul acesta?”. Alții: „Pare să fie un predicator al zeităților străine, pentru că predică despre Isus și înviere”.
18 Unii dintre filozofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el şi ziceau: „Ce fel de vorbe tot împrăştie omul acesta?” iar alţii ziceau: „Pare să vestească nişte zeităţi străine”, căci le vestea pe Iisus şi Învierea.
18 Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.”
Seama luați ca nu cumva, Să vă înșele cineva, Care, la voi, are să vie, Vorbind de vreo filosofie, Sau atacând a voastră fire, Cu vreo deșartă amăgire, A datinilor omenești, Sau cu învățături firești, Pe care, doar la început, Lumea aceasta le-a avut. Ele n-aduc nici un folos, Dacă nu sunt după Hristos,
De-acolo, după ce-au plecat, Toți cărturari-au căutat – Cu Fariseii, împreună – Un bun prilej, ca să Îl pună În strâmtorare, să-L silească, De multe lucruri, să vorbească.
Pentru Hristos, acuma, iată, Cum că nebuni ajuns-am noi, Iar înțelepți, sunteți doar voi! Astfel, drept slabi, suntem priviți, În timp ce voi, tari, vă vădiți! Numai în cinste, sunteți voi, Și doar dispreț, căpătăm noi!
Să nu se-nșele nimenea: Acela care va avea, Părere bună, despre el, Crezându-se-nțelept astfel, Nebun, întâi, să fie, dacă Vrea, înțelept, ca să se facă.
Când de pe munte-au revenit, Pe ucenici, i-au regăsit Înconjurați de mult popor. Din rândul cărturarilor, Mulți au venit și-i ascultau Și întrebări, apoi, puneau.
Văzând aceste lucruri toate, Unii care aparțineau De sinagogi – precum erau Acea a Izbăviților, Cea a Alexandriților, A Cirinenilor – porniră, După ce-ntâi se însoțiră Și cu iudei din Asia, Precum și din Cilicia, O ceartă-aprinsă, cu Ștefan.