12 Ei, pe Barnaba, l-au numit Jupiter; nume potrivit, Și pentru Pavel, au aflat: Mercur, acesta fu chemat, Căci iscusit s-a dovedit, Cuvântul, când l-a mânuit.
E mare!” Dar, a reușit Un logofăt, de-a potolit Gloata, când zise: „Ascultați, Voi, ai Efesului bărbați! E cineva, printre voi, care Nu știe cum că păzitoare E-a Efesenilor cetate, A templului celei aflate La mare cinste, printre zei, Precum și a chipului ei Care, din ceruri, a căzut, Cum toată lumea a văzut? Noi, pe Diana, o cinstim – Cum bine știți – și-o preamărim.
Templul, cari fost-a închinat Lui Jupiter, era aflat Chiar în cetate, la intrare. Acolo, preotul cel mare, Al templului, tauri aduse, Cununi apoi, pe cari le puse În urmă-n fața porților, Căci jertfe, apostolilor, A vrut s-aducă. Imediat, De-ntreg norodu-a fost urmat.