Fapte 13:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Văzând că cei doi gata sânt De a vorbi cu dregătorul, Furios, Elima „vrăjitorul” – În felu-acesta-i tălmăcit Numele lui – s-a-mpotrivit, Și a-ncercat, cu stăruință, Pe dregător, de la credință, Să îl abată, negreșit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ însă Elima – „Vrăjitorul“, căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea și încerca să-l abată pe proconsul de la credință.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Dar vrăjitorul al cărui nume se traduce în limba greacă prin Elima, li se opunea și urmărea să devieze proconsulul de la (interesul lui pentru) credință.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás, magul – căci așa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁸ Dar Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, le stătea împotrivă şi dorea să-l abată pe proconsul de la credinţă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință.

Fapte 13:8 Referans Kwoze

2 Timotei 3:8

După cum Iane – însoțit De Iambre – s-a împotrivit Lui Moise, tot așa, și ei – Adică oamenii acei – La adevăr, se-mpotrivesc, Ca și cei care se vădesc Cum că, de minte, sunt lipsiți, Și care-s, astfel, osândiți, În tot ceea ce-i cu privință La starea noastră de credință.

Fapte 13:12

Văzând că orb e vrăjitorul, Uimit rămase dregătorul, Crezând, din tot sufletul lui, Învățătura Domnului.

Fapte 9:36

La Iope-n acel timp ședea O uceniță. Se numea Tabita – Dorca i se spune, În tălmăcire. Fapte bune Și milostenii, a făcut.

Fapte 8:9

Acolo, în Samaria, Un om cari, Simon, s-a numit. Întreg norodul a uimit, Cu vrăjile ce le făcea. Om însemnat, el se credea,

Fapte 6:7

Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.

Ioan 1:41

Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)

Ieremia 28:1

Același an se dovedea, Iar timpul chiar se potrivea A fi vremea când Zedechia, În Iuda, a luat domnia. Luna a cincea începea Și era anu-al patrulea, Când Hanania – acel care, Părinte, pe Azur, îl are – S-a dus la Casa Domnului, Spre a vorbi poporului. Din Gabaon era, de loc, Și se vădea a fi proroc. La Casa Domnului s-a dus Și-acolo, mie, el mi-a spus – În fața-ntregului popor, Precum și a preoților – Acest cuvânt: „Ia seama bine

1 Regi 22:24

Când Zedechia-a auzit Aceste vorbe, a venit La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe unde a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?”

Isaia 30:11

Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”

Fapte 18:12

Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată,

Fapte 19:38

Deci, dacă despre cineva, O plângere, are – cumva – Dimitrie și toți ai lui, Timp potrivit, acuma, nu-i, Căci sunt zile de judecată, Puse anume, și-o să poată Să se pârască – mă gândesc – Unii pe alții, cât poftesc,