Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 13:48 - Biblia în versuri 2014

48 Când Neamurile auziră, Aceste vorbe, preamăriră Cuvântul Domnului, căci El, A dat norodului acel, Prilej de mare bucurie; Iar toți cei rânduiți să vie, La viață, au crezut îndată, Cuvântul spus. Prin țara toată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

48 Când au auzit lucrul acesta, neevreii s-au bucurat și au glorificat Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

48 După ce au auzit aceste cuvinte, cei care nu erau evrei s-au bucurat, au glorificat Cuvântul lui Iahve, iar unii l-au și crezut. Aceștia erau dintre cei care fuseseră aleși să aibă viața eternă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

48 Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

48 Când au auzit neamurile, s-au bucurat şi au început să slăvească cuvântul lui Dumnezeu. Şi au crezut toţi cei rânduiţi pentru viaţa veşnică.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut.

Gade chapit la Kopi




Fapte 13:48
31 Referans Kwoze  

În El dar, Tatăl Cel de Sus, Mai dinainte, ne-a chemat – Până când nu s-a-ntemeiat Această lume. Să știți voi, Că Tatăl ne-a ales, pe noi, Ca sfinți să fim și, socotiți, În fața Lui, neprihăniți. În dragostea ce ne-a purtat,


Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți,


Mai am, însă, și alte oi; Nu sunt din staul – de la voi – Dar trebuie ca să Mă duc, Ca și pe ele să le-aduc. Vor asculta de glasul Meu Și astfel, fi-vor, tot mereu, O turmă doar, și un Păstor Adevărat, al oilor.


Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului.


Precum că astă moștenire E, pentru credincioși, vădită, Chiar prin acea nemărginită Mărinimie, arătată, De-a Lui putere minunată, După lucrarea începută De-a Lui tărie ne-ntrecută,


Acei ce-i ascultau vorbirea, Primindu-i propovăduirea, Îndată, s-au și botezat Și astfel, s-au adăugat, Atuncea, la numărul lor – La cel al ucenicilor, Fiind, în rândul, lor cuprinși – Aproape de trei mii de inși.


„Doamne, dar ce să fac, acum?”, Am întrebat. „Vezi-ți de drum; Căci, spre Damasc, tu ai pornit. Intră-n cetate; negreșit, Afla-vei ce ai de făcut.”


Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun unuia „Du-te”, face – De-l chem, îndată, vine-ncoace. La fel, este și robul meu – Face-ntru-totul ce-i spun eu.”


„Supuși dar, stăpânirilor, Să fiți, mereu, voi, fraților, Căci nici o stăpânire nu-i Fără de voia Domnului. Deci, stăpânirile ce sânt, Pe fața-ntregului pământ, Sunt rânduite, tot mereu, Numai de către Dumnezeu.


I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.


Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.


Noi la corabie-am venit Și, către Asos, am pornit, Unde-ntâlnire, am avut, Cu Pavel, care a făcut, Drumul, pe jos. Când a sosit,


Cei unsprezece au pornit, Așa precum le-a poruncit Domnul Iisus, în vremea ‘ceea, Să-L întâlnească-n Galileea.


Vin înainte-Ți, temător, Ca să mă-nchin în Templu-Ți sfânt Și Numelui Tău să Îi cânt, Mereu, pentru a Ta-ndurare Și-a Ta credincioșie mare, Căci a Ta faimă s-a mărit Când, ce-ai promis, ai împlinit.


„Încolo, vreau, dragii mei frați, Ca, pentru noi, să vă rugați, Să fie, astfel, răspândit, Neîncetat – și proslăvit – Cuvântul Domnului apoi, Așa precum este la voi.


Un alt îndemn am, fraților: E cunoscută, tuturor – Mă gândesc eu – casa pe care, Stefana, printre voi, o are. Ea – al Ahaiei, negreșit – Drept cel dintâi rod, s-a vădit, Și-acuma-n slujba sfinților S-a așezat ea, fraților.


Frații – citind-o, imediat – În suflete, s-au bucurat, Căci le-aducea îmbărbătare.


Pavel, atuncea, însoțit Și de Barnaba, a pornit Un schimb de vorbe – viu rostite – Și de păreri deosebite. Frații, îndată, au găsit, Că lucrul cel mai potrivit, Ar fi ca Pavel și Barnaba – Și câțiva frați – cu toată graba, Să ceară apostolilor – Precum și prezbiterilor De la Ierusalim – un sfat.


Când ucenicii au ieșit Afară, Neamuri au venit, Grabnic, la ei și i-au rugat, Ca și la celălalt Sabat, Să le vorbească – de se poate – Iar, despre-aceste lucruri toate.


Iar acel timp a fost să fie Un timp de mare bucurie, Pentru cetate. Locuia,


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Văzând că orb e vrăjitorul, Uimit rămase dregătorul, Crezând, din tot sufletul lui, Învățătura Domnului.


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –


Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite