Fapte 13:34 - Biblia în versuri 201434 Că El, din morți, L-a înviat Încât nu va mai fi mâncat De putrezire, a promis Chiar Domnu-atuncea când a zis: „Ceea ce am făgăduit, Lui David, fi-va împlinit De Mine, cu credincioșie.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească34 Cât despre faptul că L-a înviat dintre cei morți, așa încât nu mai urmează să Se întoarcă în putrezire, a spus-o astfel: „Vă voi da promisiunile sfinte, demne de încredere, făcute lui David“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201834 El a mai vorbit și despre înviere, precizând că nu Se va mai întoarce în procesul descompunerii. Garanția respectării acestor promisiuni a fost precizată atunci când a zis: «Voi respecta cu cea mai mare seriozitate promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.» Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202034 Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: «Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd, cele vrednicej de încredere». Gade chapit laRomână Noul Testament Interconfesional 200934 Iar că Dumnezeu l-a înviat din morţi ca să nu mai moară, a spus astfel: Vă voi da în dar făgăduinţele sfinte făcute lui David, lucrurile vrednice de credinţă. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu34 Că L-a înviat din morți, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte pe care le-am făcut lui David.’ Gade chapit la |
Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”
Chiar dacă nu-i asemenea – În a Lui față – casa mea, Totuși, cu mine, a făcut Un legământ, veșnic ținut, Care a fost tare zidit Și-n toate, bine întărit. Nu o să facă Domnul, oare, Din ei – în urmă – a răsare Tot ceea ce, neîndoios, Are să fie de folos Ca bucurie să îmi dea, Lucrând spre mântuirea mea?