Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 11:24 - Biblia în versuri 2014

24 De către toți, bine văzut, Era Barnaba, și știut Ca om foarte evlavios, Plin de Duh Sfânt și credincios. Astfel, mulți oameni au venit Și, Domnului, s-au alipit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

24 Căci Barnabas era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mulțime mare de oameni a fost adăugată la Biserica Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Barnaba era un om bun, plin de Spiritul Sfânt și de credință. Astfel, mulți alți oameni s-au adăugat numărului celor care veneau la (credința în) Isus.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt și credință. Astfel, o mare mulțime s-a adăugat la Domnul.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 fiindcă Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi mulţi oameni s-au alipit de Domnul.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.

Gade chapit la Kopi




Fapte 11:24
21 Referans Kwoze  

Prin multe locuri, au umblat Și, peste tot, neîncetat, Al Domnului braț i-a-nsoțit. În număr mare, au venit Oameni, care i-au ascultat. Încrezători, s-au arătat, În vorba lor, în ce-au văzut, Și-apoi, în Domnul, au crezut.


Iar numărul acelor care Credeau în Domnul, a sporit.


Cuvântul.” Toți au ascultat Și spusa le-a încuviințat, Căci pentru-ntreaga adunare Fusese astă cuvântare, Foarte plăcută. Au ales, După ce-ntâi s-au înțeles, Șapte bărbați. Aceștia sânt: Ștefan – om plin de Duhul Sfânt Și de credință; alt bărbat, Filip a fost; lui i-a urmat Altul cari s-a numit Prihor. Veni rândul lui Nicanor, Timon, Parmena și-n sfârșit, Și Nicolae – prozelit Din Antiohia. Luați


Totuși, v-am scris, fără-ndoială, Pe ici, pe colo – cu-ndrăzneală, Ca să v-aduc aminte iar, De-aceste lucruri așadar, Doar prin puterea harului Ce-l am din partea Domnului,


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


Ștefan, de har, fiind umplut Și de putere, a făcut Minuni și semne mari, în gloate.


Alegeți dar, șapte bărbați Din rândul vost’ – bine văzuți De toți – de Duhul Sfânt umpluți, Precum și de înțelepciune, Și pe aceștia îi veți pune Să facă astă slujbă-apoi. Așa e bine, pentru voi.


Ce bine-i merge omului Care-i milos și-n jurul lui, Mereu e gata să ajute, Gata fiind să împrumute, Iar faptele ce-s săvârșite, După dreptate-s rânduite!


Oșteanul spuse: „Mi se pare Că Ahimaț e primul, care O să ajungă în cetate. Nu știu cine e cel din spate.” David a spus: „E om de bine, Și cu vești bune-acuma vine”,


Pentru un om neprihănit, Cu greu, poate, s-ar fi găsit Un om, în stare ca să moară, Însă, se poate, bunăoară, Să spun că s-ar găsi, cumva, Să se jertfească cineva, Pentru un om, pentru cel care, Drept binefăcător, îl are.


De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.


Mulțimea, despre El, vorbea Numai în șoaptă. Mulți ziceau: „Este om bun”; alții spuneau: „Duce norodu-n rătăcire”.


Era un om evlavios, Om bun și foarte credincios, Un sfetnic al Soborului – Iosif, era numele lui.


„Mă-ntrebi, „Ce bine”? Află dar, Că binele e Unul, iar În viață intri – cum dorești – Poruncile de le păzești.”


Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,


Omul care e rătăcit, Se satură de bâjbâit; Și chiar cel bun e săturat De câte-ntrânsul a aflat.


Omul de bine va lăsa Moștenitori în urma sa, Pe fiii copiilor lui; Averea păcătosului Să fie dată-i rânduit, Aceluia neprihănit.


Pentru cel care-i om de bine, Bunăvoința Domnu-Și ține; Dar Dumnezeu îl osândește Pe cel cari rău se dovedește.


Întotdeauna întărește Dumnezeu, pașii omului, Dacă plăcere El găsește În lucrul și în calea lui.


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite