Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 10:38 - Biblia în versuri 2014

38 Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

38 Această veste este în legătură cu Isus din Nazaret. El a fost coordonat de Spiritul Sfânt și a avut autoritate de la Dumnezeu care L-a susținut să facă bine și să vindece pe toți cei care erau posedați de diavol.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

38 cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazarét cu Duhul Sfânt și cu putere. Acesta a trecut făcând bine și vindecându-i pe toți cei care erau stăpâniți de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

38 Iisus din Nazaret, uns de Dumnezeu prin Duhul Sfânt cu putere, pentru că Dumnezeu era cu El, umbla făcând bine şi îi vindeca pe toţi cei asupriţi de diavol.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

Gade chapit la Kopi




Fapte 10:38
40 Referans Kwoze  

A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


„Voi toți, care sunteți veniți Aici, bărbați Israeliți, Să ascultați aste cuvinte Și-apoi, luați bine aminte, La tot ce eu vă voi fi spus. Pe-acel Nazarinean, Iisus, De Dumnezeu adeverit Prin semne ce le-a săvârșit Plin de putere, L-ați văzut. Minunile ce le-a făcut Domnul, prin El, de-asemenea. Voi știți și ce lucruri făcea, Căci El, pe față, a lucrat.


Al Domnului Duh va veni Și-asupră-I se va odihni. Va fi un duh de-nțelepciune. Pricepere o să adune, Căci duh de sfat are să fie De cunoștință și tărie, De frică de Cel cari mereu E-adevăratul Dumnezeu.


Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește


Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”


Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


Dar, dacă dracii, îi scot Eu, Având Duhul Lui Dumnezeu, E semn că-mpărăția Lui – Împărăția Domnului – La voi, acuma, a venit.


În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Blând, a privit, norodu-acel, Și-a început, din nou, a spune: „Văzut-ați multe lucrări bune, Pe care le-am săvârșit Eu, Și cari vin de la Tatăl Meu. Voi, însă, pentru ce lucrare, Vreți s-aruncați, cu pietre, oare?”


Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.


Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,


Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.


Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


Cetăți și sate, străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Putea fi auzit vorbind Și lumii propovăduind, Clar, Evanghelia cerului. A vindecat, în drumul Lui, Mereu, oricare neputință, Totul fiindu-I cu putință.


Oameni-acești cutreierară Întreagă a lui Iuda țară, Cu cartea legii Domnului, Spre-a-mpărtășii norodului Poruncile, de Domnul, date, Cari trebuiau a fi urmate.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Pe când băiatul își făcea, Drum, prin mulțime, și venea, Către Iisus, dracul, furios, L-a scuturat, l-a trântit jos, Până aproape-a leșinat. Atunci, Iisus duhu-a certat: Să iasă-afar’ i-a poruncit Și astfel, s-a-nsănătoșit Copilul, fiind dat, apoi, La al său tată, înapoi.


Iisus, ca unul ce știa Pe fiecare ce gândea, Din locu-acela, a plecat. Multe noroade L-au urmat. Pe mulți, El i-a tămăduit


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


De necredința ce-a găsit. Cetăți și sate străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Împărtășea norodului, Din plin, învățătura Lui.


Nu pierderea sufletului, Dorește Fiul omului. El vrea, o cale, să gătească, Prin care, să îl mântuiască.”


Acuma, orice-ascultător De-aicea, cred c-a auzit Cuvintele ce-au împânzit Ținuturile din Iudeea Și cele de prin Galileea, După ce-a propovăduit Ioan, botezul. Negreșit, Că voi, cu toții, ați aflat,


Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.


Iisus și-ai Lui, s-au ridicat – Spre-a lui Iair casă-au plecat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite