Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Fapte 1:13 - Biblia în versuri 2014

13 Sosind, în casă, au intrat Și, în odaie, au urcat, Unde – de obicei – ședeau. Atunci, acolo, se aflau Petru, Iacov, Ioan, Andrei; De-asemenea, erau cu ei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon – Zilotul, poreclit – Și cel cari Iuda s-a numit –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Ajungând acasă, au urcat în camera de la etaj a locuinței unde stăteau. Aceștia erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeu, Simon zilotul și Iuda – fiul lui Iacov.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obișnuiau] să se adune. Erau: Petru și Ioan, Iacób și Andrei, Fílip și Tóma, Bartoloméu și Matei, Iacób, [fiul] lui Alféu, și Símon Zelótul și Iúda al lui Iacób.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Când au ajuns, au urcat în camera de sus unde se adunau ei de obicei, anume Petru, Ioan, Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov.

Gade chapit la Kopi




Fapte 1:13
45 Referans Kwoze  

Sus, în odaia luminată, Mulțimea era adunată.


Atuncea, o odaie mare, O să v-arete el, în care – Voi – Paștele, le pregătiți.”


Să vă dea camera cea mare. Acolo, voi să așezați Totul, și să ne așteptați.”


Când, de la mare, a plecat, Pe lângă vamă, a trecut. Acolo, vameș, l-a văzut Pe Levi, fiul lui Alfeu. „Urmează-Mă-ți poruncesc Eu!” – A zis Iisus. El s-a sculat Și-apoi, pe Domnul, L-a urmat.


„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!


Semn, ca să tacă și, zorit, Pe urmă, le-a istorisit Cum Domnul l-a eliberat De unde-a fost întemnițat. „Pe Iacov, să îl înștiințați, Și-asemeni, și pe ceilalți frați. Cu toți să știe ce v-am spus!” – A sfârșit Petru și s-a dus


Petru răspunse, tuturor, De-ndată: „Ascultați! Să știți, Trebuie să vă pocăiți Și fiecare dintre voi Să fie botezat apoi, Spre ștergerea păcatelor, În Numele mântuitor, Al Domnului Hristos Iisus, Urmând ca să primiți, de sus – Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt, În dar, dat vouă, pe pământ.


„Iuda, umilul rob supus, Al Domnului Hristos Iisus – Cel cari, pe Iacov, frate-l are – Către toți cei chemați – pe care, Dumnezeu Tatăl i-a iubit Și i-a vegheat, necontenit, Păstrându-i astfel, ne-ndoios, Pentru al Său Iisus Hristos:


Atuncea când au cunoscut Harul pe care l-am avut După al Domnului meu plan, Iacov și Chifa și Ioan – Aceia care, precum știți, Că sunt ca niște stâlpi priviți – Pe mine, m-au însărcinat – Și pe Barnaba, cari mi-e dat Drept, mână dreaptă, să îmi fie Cât suntem în călătorie – La Neamuri, ca să ne pornim Și Evanghelia s-o vestim, Urmând ca ei a fi plecați, La cei ce-s, împrejur, tăiați.


La el. În timpul petrecut, Nici un apostol, n-am văzut, Afar’ de Iacov, cel pe care, Drept frate, Domnul nost’ îl are.


Când au sfârșit de cuvântat, Iacov, și el, s-a ridicat Ca să vorbească tuturor: „Mă ascultați dar, fraților!


Ioan și Petru-atunci au spus: „Acum dar, judecați și voi: De cine-i – drept – s-ascultăm noi, Mai mult? De voi? De Dumnezeu? Răspunsul nu-i așa de greu.


Auzind astfel de vorbire Și îndrăzneala arătată De Petru și Ioan, mirată, Rămase-ntreaga adunare, Căci îi știa pe fiecare, Dintre cei doi, că nu aveau Carte defel și că erau Oameni de rând. Din tot ce-au spus, Au înțeles căci cu Iisus Oameni-aceia au umblat.


Petru se ridică-n picioare, Între cei unșpe; a privit, În jurul său, și a vorbit: „Mă ascultați bărbați Iudei! De-asemeni, ascultați toți cei Cari, în Ierusalim, sunteți!


Simon – zis Petru – însoțit De Toma – Geamănul numit – Natanael – ce se trăgea Din Cana, în Galileea – Apoi, fiii lui Zebedei Și alți doi ucenici, cu ei. Toți, împreună, se aflau, Pe malul mării și vorbeau.


În curte. Chiar când a intrat, De portăriță, fu-ntrebat: „Ia stai puțin, ceva, să-ți zic! Nu ești și tu, un ucenic, Aflat în ceata lui Iisus?” „Nu, nu! Eu nu sunt!”– Petru-a spus.


Atunci, Toma – cel poreclit Și Geamănul – a glăsuit: „Să mergem toți, în locu-acel, Și să murim și noi cu El!”


Cu El, pe Petru, l-a luat – Ioan și Iacov, i-au urmat. Deodată, S-a simțit mâhnit, Căci întristarea L-a lovit Și-n Sine, S-a înspăimântat.


S-au scurs, de la astă-ntâmplare, Vreo șase zile, după care, Iisus, la Sine, a luat Trei ucenici și S-a urcat Pe-un munte-nalt. L-au însoțit Petru și Iacov, și-a venit Apoi, Ioan, fratele lui. Iisus, pe vârful muntelui, Înfățișarea și-a schimbat. O altă față, Și-a luat,


Cu Petru, Iacov și Ioan,


Iisus, apoi, i-a părăsit. În drumul Său, a întâlnit Un om, la vamă așezat, Care, Matei, a fost chemat. „Urmează-Mă!” – i-a poruncit Iisus, de-ndat’ ce l-a zărit. Omul acela s-a sculat Și pe-a Sa urmă a plecat.


„Prezbiterul scrie, acum, Alesei Doamne dar, precum Și fiilor – copiii ei – Pe care eu și toți acei Cari, adevărul, au primit, Întotdeauna, i-am iubit.


Iacov e cel care-a putut – Către sfârșit – să-L fi văzut, Iar ultimii L-au întâlnit, Ai Săi apostoli, negreșit.


Iuda – nu cel ce s-a numit Iscarioteanul – a venit, În față, și-a zis: „Cum asta? Cum Doamne, Te vei arăta Nouă, și nu lumii?” Iisus,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite