Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 9:17 - Biblia în versuri 2014

17 Ia seama la ce ți-am vorbit, Căci dacă te împotrivești Și ai să-ncerci să îl oprești Pe-al Meu popor, încă o dată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Încă mai continui să te ridici împotriva poporului Meu ca să nu-l lași să plece?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Încă te mai opui poporului Meu și nu îi permiți să plece?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dacă te mai ridici împotriva poporului meu nelăsându-l [să plece],

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Te mai înalți tu împotriva poporului meu ca să nu‐l lași să meargă?

Gade chapit la Kopi




Exodul 9:17
14 Referans Kwoze  

Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,


Pentru că te-ai înfuriat Pe Mine, pentru c-am văzut, Cât de trufaș tu te-ai făcut, Iată că hotărât-am Eu, Să-ți pun în nări, belciugul Meu. De-asemeni, am găsit cu cale, Să pun buzelor gurii tale Zăbala Mea și înapoi Te vei întoarce tu, apoi, Pe drumul pe care-ai venit.”


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


„Securea, oare, se fălește Față de cel ce se vădește Cum că de ea s-a folosit?” „Sau fierăstrăul s-a mândrit Față de cel ce-l mânuia Și-n stăpânire îl avea?” Parcă nuiaua l-ar mișca Pe cel care o ridica! Parcă toiagul o să zică Căci el e cel ce îl ridică Pe-acela care, e știut, Că nu este, din lemn, făcut!”


Ai tu un braț ca și al Meu Și glas de tunet, cum am Eu?


Pentru nimic. A Domnului E-nțelepciunea; tot a Lui Este atotputernicia. Cine – știindu-I deci, tăria – Să-I stea-mpotrivă, a-ndrăznit Și a scăpat nepedepsit?


Însă-n picioare te-am lăsat Să stai – deși n-ai ascultat – Doar ca să vezi ce tare-s Eu Și pentru ca Numele Meu, Pe tot pământu-a fi vestit!


Mâine, voi face ca să bată – Exact la acest ceas în care Eu îți vorbesc – o piatră mare. Iar piatra care o să vie, Atât de mare o să fie, Cum nu s-a pomenit vreodată, De când e țara-ntemeiată.


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: „Pentru că tu, mereu, Ifose-ți dai și te fălești De parcă Dumnezeu tu ești,


Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite