31 Domnul făcu pe voia lui, Iar muștele s-au depărtat De Faraon și i-au lăsat, În pace, pe-ai săi slujitori Și pe ceilalți locuitori Ai țării. Dar s-a dovedit
31 Domnul a făcut așa cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n-a rămas nici măcar una.
31 Iahve a făcut exact cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la faraon, de la slujitorii lui și de la poporul acestuia. Nu a mai rămas nici măcar una.
De nu-l lași pe poporul Meu Să plece, voi trimite Eu, În contra ta, muște câinești. Și n-ai să poți să te ferești, Nici tu și nici al tău popor, Cu nici un chip, din calea lor; Căci ele, împotriva ta Și-a slugilor tale, vor sta. Poporul tot o să simțească Ce este musca cea câinească. În case, ele vor pătrunde, Și nimeni nu se poate-ascunde, Din calea lor, căci Eu socot Să împânzesc Egiptul tot, Cu muștele ce le trimit.
Dar oamenii s-au rătăcit. Netrebnici, toți s-au dovedit. Nu este unul care ține Drumul cel drept, făcând doar bine. Domnul privește în zadar, Căci nu e nici unul măcar.
Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului.