Exodul 7:17 - Biblia în versuri 201417 Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi vei ști că Domn sunt Eu! Toiagul, am să-l repezesc Și-n apa râului lovesc Apoi, cu el. În sânge, ea Se va preface. Vei vedea! Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească17 De aceea, așa vorbește Domnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor transforma în sânge. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201817 Pentru că aceasta este decizia ta, Iahve îți spune: ‘Vei cunoaște că Eu sunt Iahve!’ Voi lovi apa din Nil cu toiagul din mâna mea; iar aceasta se va transforma în sânge. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202017 Așa vorbește Domnul: ‹Prin aceasta vei cunoaște că eu sunt Domnul›. Iată, eu voi lovi cu toiagul din mâna mea apele Fluviului și ele vor deveni sânge! Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu17 Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface în sânge. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193117 Așa zice Domnul: În aceasta vei cunoaște că eu sunt Domnul: iată voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu și se vor preface în sânge. Gade chapit la |
Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!
În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.
De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”
Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”
Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la Ahab și-astfel i-a spus: „Eu vin din partea Domnului”, Să îți aduc cuvântul Lui: „Toți Sirieni-au zis, mereu, Precum că „Domnul Dumnezeu E dumnezeul munților Și nicidecum al văilor.” Pentru că astfel au vorbit, Iată, cu cale am găsit, Să dau oștirea lor cea mare, În mâna voastră. Fiecare, Atuncea, va vedea că Eu Sunt Domn, cu-adevărat, mereu.”