Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 6:6 - Biblia în versuri 2014

6 Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 De aceea, așa să le spui fiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul și vă voi scoate de sub poverile egiptenilor. Vă voi elibera din sclavia lor. Vă voi răscumpăra cu brațul Meu puternic și cu faptele mărețe ale judecății.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Deci du-te și spune-le israelienilor (că le zic): «Eu sunt Iahve! Vă voi elibera de sub jugul egiptenilor și din sclavia în care vă țin aceștia. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă (împotriva lor) și făcând o mare judecată.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 De aceea, spune fiilor lui Israél: «Eu sunt Domnul: Eu vă voi scoate de sub jugul egipténilor, vă voi elibera din sclavia lor și vă voi răscumpăra cu braț întins și cu mari judecăți.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 De aceea, spune copiilor lui Israel: ‘Eu sunt Domnul. Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor și vă voi scăpa cu braț întins și cu mari judecăți.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Drept aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul; și vă voi scoate de sub sarcinile egiptenilor și vă voi izbăvi din robia lor și vă voi răscumpăra cu braț întins și cu mari judecăți.

Gade chapit la Kopi




Exodul 6:6
46 Referans Kwoze  

Din mâna Egiptenilor, Domnul ne-a scos, prin brațu-I tare, Prin semne înfricoșătoare Și prin minuni nemaivăzute Ce doar de El pot fi făcute.


E, pe pământ, vreun neam la fel Cum e poporul Israel, Care a fost răscumpărat De Dumnezeu, când l-a luat Să-l facă-a fi popor al Lui? Astfel, Numele Domnului, De toți ajuns-a cunoscut, Prin semnele ce le-a făcut, Atunci când Și-a răscumpărat Poporul, care s-a aflat În al Egiptului ținut Și când El, liber, l-a făcut Și-a izgonit din fața lui, Popoarele pământului.


Numai pentru că v-a iubit Și-n felu-acesta, El a vrut Ca jurământul Său, făcut Părinților – precum se știe – Acuma, împlinit să fie. De-aceea, El v-a scos afară, Din a robiei casă-amară – Din țara Faraonului – Doar prin puterea mâinii Lui.


Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.


Doamne, acei ce-au făcut rău, Sunt oameni, din poporul Tău, Pe care l-ai răscumpărat, Atuncea când ai arătat Puterea Ta, nespus de mare, Aflată-n brațul Tău cel tare.


„Poverile ce le-a purtat Pe umăr, i le-am descărcat Și nu mai ține-n mâna lui, Povara grea, a coșului.


Aminte să-ți aduci, mereu Că ai fost rob, dar Dumnezeu, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și, liber, te-a făcut, Pentru că te-a răscumpărat. De-aceea, astăzi, eu ți-am dat Astă poruncă. S-o păzești Și ne-ncetat să o-mplinești.


Prin îndurarea Ta vădită, Poporul l-ai călăuzit Și astfel, Tu l-ai izbăvit. Puterea Ta-l poartă pe-o cale Spre-un loc ce-i al sfințeniei Tale, Pe cari, anume, l-ai gătit.


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


Iată ce trebuie apoi: De Domnu, să vă temeți voi, Căci – din Egipt – ați fost scăpați De brațul Său. Lui vă-nchinați! Jertfe, doar Lui să-I dăruiți Și numai Lui să Îi slujiți!


Atenți să fiți! Vegheați mereu, Și nu uitați de Dumnezeu, De legământul Său, pe care, El – cu întreaga adunare A fiilor lui Israel – L-a încheiat atunci. Astfel, Să nu vă faceți chip cioplit, Pentru că Domnul v-a oprit.


Astfel, Manase îl mănâncă Pe Efraim, Acesta, încă, Nu vrea – drept pradă – să se lase Și îl mănâncă pe Manase. La urmă se-nsoțesc și-apoi, Pe Iuda-l vor mânca cei doi. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.


„Eu, Domnul sunt! Eu te-am trimis La Faraon. Tot ce-am vorbit, Tu îi vei spune, negreșit.”


Eu sunt Acel care apoi, Vă voi călăuzi, pe voi, Spre țara ‘ceea minunată, Cari am jurat că va fi dată În stăpânire, lui Avram, Isac, Iacov și al lor neam. Veți stăpâni acel pământ, Cum am promis. Eu, Domnul sânt!”


Apoi, lui Moise, Dumnezeu Îi spuse: „Eu sunt Domnul, Eu!


Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,


De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,


Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu.


Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,


La casa ei, Moise-a crescut Și-atunci când mare s-a făcut, Pe frații săi el a dorit Să-i vadă. Astfel, a ieșit Și-a priceput ce munci făceau, Precum și ce viață duceau. Un Egiptean, el a văzut Pe-un frate-al său că l-a bătut.


Exact când timpul s-a-mplinit – Când patru sute și treizeci De ani, pe-ai timpului poteci, Trecură – oastea Domnului Ieși din a Egiptului, Robie cruntă și amară, Și părăsit-a acea țară.


Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Poporului, aste cuvinte – Moise și-Aron – le-au spus apoi: „Acum, veți înțelege voi Și veți pricepe-n astă seară, În ce fel fosta-ți scoși din țară, Căci Dumnezeu a fost Acel Care l-a scos, pe Israel, Din a Egiptului robie.


Socrul lui Moise a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat – Ietro, în Madian, ședea, Unde ca preot el slujea. Deci, despre toate-a aflat el: Știa cum că, pe Israel – Cu Moise-n frunte – l-a luat Domnul și l-a eliberat, Din țara Egiptenilor, Scoțându-l din robia lor.


A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?


Să-ți amintești, neîncetat, Că și tu, rob, ai fost aflat În al Egiptului ținut, Dar Domnul, liber, te-a făcut. Cu braț întins și mână tare, Din a Egiptului strâmtoare, Te-a scos afară, ți-a dat tihnă. Păzește-I ziua de odihnă Întotdeauna, negreșit, Așa precum a poruncit.


Și-ai să te saturi – nu uita De Domnul care te-a luat De mâini și te-a eliberat Din al Egiptului ținut – Din rob, El, liber, te-a făcut.


Apoi, Eu Însumi voi lupta Și împotrivă vă voi sta, Cu mână-ntinsă, cu braț tare, Cu foarte multă supărare Și veți simți a Mea mânie Precum și marea Mea urgie.


Căci prin minuni și semne cari Grozave s-au vădit și mari, Pe Israel l-ai scos afară, Chiar de la Egipteni, din țară. Cu mână tare, l-ai cuprins Atunci când brațul Ți-ai întins.


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Când mâna am să Mi-o întind, Peste Egipt, și am să-l prind, Pe al lui Israel popor Ca să îl scot din țara lor, Toți Egiptenii au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, să îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”


„De ce să faci așa un rău” – Pe Domnul, Dumnezeul său, Moise, atunci, L-a întrebat – „Poporului ce l-ai scăpat Din al Egiptului ținut Și pe cari liber l-ai făcut? De ce să lași, acum, să vie, Peste popor, a Ta mânie?


Adu-ți aminte, ne-ncetat, De tot ceea ce s-a-ntâmplat, De-ale Egiptului cărări, De-acele multe încercări, De semne mari și minunate Ce ție ți-au fost arătate. Să-ți amintești, fără-ncetare, De mâna Domnului, cea tare, De brațul Său, mereu întins, Cu cari, de mână, El te-a prins Și din robia cea amară, Pe tine-apoi, te-a scos afară. Deci tu să nu ai nici o teamă, Căci Dumnezeu, de bună seamă, Va face, oricărui popor, La fel ca Egiptenilor.


Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”


Să recunoști – ce n-au putut Ai tăi copii, căci n-au văzut – Pedepsele lui Dumnezeu, Mărimea mâinii Lui, mereu, Și brațul Său întins și tare,


Căci o să fie cunoscut Numele Tău, fiind știut Că El este un Nume mare Iar al Tău braț întins e tare – Deci când acest străin va sta, Rugându-se, la casa Ta,


Doamne, când Tu ai apărut Și apele când Te-au văzut, Speriate s-au cutremurat Și-adâncurile s-au mișcat.


Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.


Poporul Meu, cum am văzut, Să Mă asculte nu a vrut. Israel nu M-a ascultat


Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.


„Pe a Mea viață, Mă jur Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Că peste voi, drept Împărat, Eu Însumi fi-voi așezat. Cu braț puternic și întins Vă voi conduce și-nadins Am să Îmi vărs a Mea urgie, Asupra voastră, cu mânie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite