Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 40:2 - Biblia în versuri 2014

2 „În ziua-ntâi, din prima lună, Să poruncești ca să se pună Cortu-ntâlnirii. Iar apoi,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 „În prima zi a lunii întâi să ridici Tabernaculul, Cortul Întâlnirii.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „În prima zi a primei luni, să instalezi Tabernacolul numit Cortul Întâlnirii.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „În ziua întâi a primei luni, să ridici sanctuarul, cortul întâlnirii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „În ziua întâi a lunii întâi, să întinzi locașul cortului întâlnirii.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 În ziua lunii întâi, la întâi ale lunii, să așezi locașul cortului întâlnirii.

Gade chapit la Kopi




Exodul 40:2
21 Referans Kwoze  

Cortul, așa cum l-ai văzut – Pe munte – trebuie făcut.”


Căci azi, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Domnul v-a scos.” (În evreiește, „Abib”, luna se tălmăcește.)


Apoi, când Moise-a isprăvit, Cortul l-a uns și l-a sfințit. Uneltele ce le avea Cortul, le-a uns, de-asemenea, Sfințind altarul cortului Și sculele din slujba lui.


Al doilea an abia sosise, De când Israelul ieșise Din al Egiptului ținut. Când luna-a doua a-nceput – În prima zi – precum se știe – În a Sinaiului pustie, Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Așezi apoi, precum socot, Altarul arderii de tot, În fața ușii cortului;


Au mai făcut – de bună seamă – Cincizeci de copcii din aramă, Care au fost, apoi, trecute Prin cheutorile făcute, Împreunând, deasupra lui, Acoperișul cortului, Iar el – când toate s-au făcut – Ca un întreg a apărut.


Deci iată ce veți face voi: Locașul, cortul mai apoi, Precum și-acoperișul lui Și scândurile cortului. Tot pentru cort, copci să lucrați, Drugi și picioare să-i durați.


Mărunt, apoi, să o pisezi, Și-n urmă, vreau să o așezi În fața mărturiei care, În cortul întâlniri-și are Loc de ședere, unde Eu, Cu tine, Mă-ntâlnesc mereu. Astă tămâie, pentru voi, Lucru prea sfânt va fi apoi


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Din păr de capră, mai apoi, Covoare să mai faceți voi. Cortul o să-l acoperiți, Cu ele. O să pregătiți Doar unsprezece, care sânt Bune de acoperământ.


„Cortul, ca să-l alcătuiești, Zece covoare folosești. Covorul fi-va împletit Din in subțire, răsucit. De-asemeni, fi-vor folosite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.


A treia lună a venit, De când Israel a ieșit Din țara Egiptenilor. Atunci, ajunse-acel popor, Într-un pustiu, Sinai numit.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Atuncea când a poposit Poporu-așa precum se știe, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi, din anu-n care Al doilea e, de la plecare Din al Egiptului ținut, De când El, liber, l-a făcut:


În ziua-n cari s-a așezat Cortul, deasupră-i, s-a lăsat Un nor ce l-a acoperit Și pân’ la ziuă s-a zărit, Asupra sa, o-nfățișare Ce aducea cu un foc mare.


Dar află că Eu – negreșit – În casă, nu am locuit Din ziua-n care l-am luat Pe Israel și l-am scăpat Din al Egiptului ținut. Eu, nici o casă, n-am avut, Ci într-un cort am locuit Atunci când am călătorit.


În luna-ntâi, din anul care Primul era la numărare În lungul șir al anilor În care fost-a domnitor, A mers la Casa Domnului Și-a deschis ușa Casei Lui. În urmă, meșteri, a chemat Cari ușile le-au reparat.


Al douăzecișicincilea An de robie începea Și paisprezece au trecut De când cetatea a căzut. Nu apucase să apună, Încă, a zecea zi din lună, Când mâna Domnului venise Asupra mea și mă răpise, Ducându-mă-n țara pe care Neamul lui Israel o are.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „În prima zi a lunii care E-ntâia-n an, la numărare, O să aduceți un vițel. Fără cusur să fie el. Pentru Locașul sfânt apoi, Să faceți ispășire voi.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite