21 Verigile de pe pieptar Legate fost-au așadar – De cele-ale efodului – Cu sfori, deasupra brâului. În acest fel doar, se putea, Pieptarul țeapăn, ca să stea. Legat fiind în acest mod, Nu se mișca de pe efod. Sfoara cari fost-a folosită, Cu-albastru-ntâi, a fost vopsită. Așa cum Domnul i-a cerut, Lui Moise, totul s-a făcut.
21 Au legat pieptarul cu inelele lui de inelele efodului cu o sfoară albastră, astfel încât să fie fixat peste brâul efodului, fără să se miște de pe efod, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
21 Au legat piesa vestimentară care se punea în zona pieptului cu inelele ei de inelele tunicii, folosind o sfoară albastră. Astfel au fixat-o peste mijlocul tunicii, fără să aibă posibilitatea să se miște de pe aceasta – exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
21 Au legat pieptarul cu verigile sale de verigile efodului cu un șnur de purpură violetă, ca să fie deasupra brâului efodului, ca să nu se desfacă pieptarul de efod, așa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
21 Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, așa ca pieptarul să stea țeapăn deasupra brâului efodului și să nu se poată mișca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.
21 Și au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu sfoară de albastru, ca să stea nemișcat deasupra cingătorii efodului și ca pieptarul să nu se miște de pe efod; după cum poruncise Domnul lui Moise.
Iată că Dumnezeu Cel Sfânt Lucruri nebune, a ales, Prin ele vrând, bine-nțeles, Ca pe acele înțelepte – Care, în lume, sunt deștepte – El să le facă de rușine. A mai găsit că este bine S-aleagă, de pe-acest pământ, Doar lucruri care slabe sânt, Să rușineze-astfel, anume, Pe cele tari, ce sunt în lume.
Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că
Brâul să fie pe măsură, Să aibă-aceiași lucrătură Ca și efodul – împletit Din in subțire, răsucit, Care în aur e legat, Cu fire ce s-au colorat Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.
Două verigi mai trebuiau – Din aur – ce se țintuiau Pe fiecare umerar De pe efod, jos. Așadar, În față puse trebuiau, Acolo unde se uneau Efodul și umerii lui – Deci chiar deasupra brâului.