Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 38:8 - Biblia în versuri 2014

8 A mai făcut, pentru spălat, Și un lighean, ce l-a lucrat Numai din tablă de aramă. Piciorul său, de bună seamă, Tot din aramă l-a-ncropit. Drept material, a folosit, Atuncea, la facerea lor, Oglinzile femeilor.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Din oglinzile femeilor care slujeau la intrarea în Cortul Întâlnirii a făcut ligheanul de bronz cu piedestalul lui, făcut tot din bronz.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 A făcut ligheanul de bronz cu postamentul lui, folosind pentru el oglinzile femeilor care slujeau la intrarea în „cortul întâlnirii”.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 A făcut baia de bronz cu suportul ei de bronz din oglinzile slujitoarelor care slujeau la ușa cortului întâlnirii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la ușa cortului întâlnirii.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și a făcut spălătorul de aramă și piciorul lui de aramă din oglinzile femeilor care se strângeau pentru slujbă la intrarea cortului întâlnirii.

Gade chapit la Kopi




Exodul 38:8
23 Referans Kwoze  

Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.


Eli era, pe-al vieții drum, Bătrân și-aflase-abia acum Ce fel de rele săvârșeau Ai săi fii, și cum se purtau Cu oamenii din Israel. De-asemeni, mai aflase el, Că cu femei ei se culcau – Ce cele cari afar’ slujeau – În față, chiar la ușa care, Al întâlnirii cort o are.


Iar între cort și locul lui, Ligheanul fi-va așezat Și apă-n el, va fi turnat.


Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.


„Acela care s-a scăldat” – Zise Iisus – „spre-a fi curat, Acum, doar trebuință are Să se mai spele pe picioare. Iar voi, care în juru-Mi stați, Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


Deci ascultați vorbele mele, Și nimenea să nu vă-nșele Cu basme, copilașilor! Spun, spre știința tuturor, Că omul care s-a vădit A fi un om neprihănit, În curăție viețuiește, Asemeni Celui care este, De-a pururea, neprihănit.


Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.


Petru, însă, rămase-afară; Dar celălalt a ieșit iară, Cu portărița, a vorbit, Și-astfel, și Petru-a fost primit,


Petru, în curte, s-a aflat, Cu alții stând, când, observat, Fost-a de-o slujnică. La el, Aceasta merse: „Cu Acel Iisus, venit din Galileea, Și tu ai fost!” – i-a zis femeia.


Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.


Tot din aramă s-au turnat Zece lighene. S-a luat Câte-un lighean ca pus să fie Pe fiecare temelie. Adânci, de patru coți, erau Și patruzeci de bați intrau, În fiecare dintre ele.


Altarul arderii de tot, Cu ale lui scule cu tot; Ligheanul cu piciorul lui;


Drugii acești au fost luați Și, prin verigi, au fost băgați, Pe laturile-altarului, Fiind pentru mutarea lui. Altarul fost-a întocmit Din scânduri, care s-au cioplit. Aramă-avea – pe exterior – Și era gol, în interior.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Tot din aramă, de îndat’, O mare-apoi, a mai turnat. Marea, rotundă, se vădea Și zece coți lățime-avea. Cinci coți ‘nălțime a avut, Iar după-aceea, s-a văzut Că dacă se punea un șnur Pe margine – jur împrejur – Acela în lungime-avea Treizeci de coți. Apoi, sub ea –


Maramele cele ușoare, Turbanele, cămășile Cele subțiri și-oglinzile.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite