24 Tot aurul, care s-a dat – Din care-apoi a fost lucrat Locașul sfânt – s-a socotit Și în talanți s-a prețuit La douăzeci și nouă deci, Plus șapte sute și treizeci De sicli, după cel pe care Numai locașul sfânt îl are.
24 Tot aurul folosit pentru lucrare, la toată construcția Lăcașului, aur adus ca jertfă legănată, a fost de douăzeci și nouă de talanți și șapte sute treizeci de șecheli, măsurați după șechelul Lăcașului.
24 Aurul folosit la lucrările făcute pentru toată construcția sanctuarului, a fost în total de douăzeci și nouă de talanți și șapte sute treizeci de șecheli, calculați conform șechelului-standard al acestuia. Acest aur a fost adus și oferit (de către donatori) ca sacrificiu legănat.
24 Tot aurul întrebuințat la lucru pentru toate lucrările sanctuarului – aur din daruri – era de douăzeci și nouă de talánți și șapte sute șaptezeci și cinci de sícli, după síclul sactuarului.
24 Tot aurul întrebuințat la lucru pentru toate lucrările Sfântului Locaș, aur ieșit din daruri, se suia la douăzeci și nouă de talanți și șapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului.
24 Tot aurul întrebuințat în lucrarea pentru tot lucrul sfântului locaș, aurul darului ridicat a fost douăzeci și nouă de talanți șapte sute treizeci de sicli, după siclul sfântului locas.
Să-ți spun ceva de căpătâi: Va trebui ca, mai întâi, Pe-ai oamenilor copilași – Să se răscumpere – să-i lași. Iar prețul, tu îl stabilești, Și iată cum îl prețuiești: Argint, tu trebuie să iei, Pentru oricare dintre ei. Siclul va fi după cel care Numai locașul sfânt îl are, Și e de douăzeci de ghere. Cinci sicli, așadar, vei cere.
Vei face prețul omului Și, cu argintul siclului, Ai să-l măsori – cu cel pe care Numai locașul sfânt îl are. Vei stabili, pentr-un bărbat Care, în vârstă, e aflat Între douăzeci și șaizeci De ani, un număr de cincizeci De sicli, de argint, pe care Numai locașul sfânt îi are.
„Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să greșească cineva Și face vreo nelegiuire, Păcătuind fără de știre – Adică fără voia lui – Față de lucrul Domnului – Față de lucruri ce-I sunt date Și care I-au fost închinate – Să dea, pentru păcatul lui, Jertfă de vină, Domnului. Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. Berbecele să ți-l dea ție – Fără cusur, voiesc să fie – Iar tu ai să îl prețuiești Și drept măsură, folosești Doar siclul de argint pe care Numai locașul sfânt îl are.
Deci toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au și venit – Atât bărbați, cât și femei – Și-au dat inele și cercei; Salbe, brățări au dăruit, Belciuge ce s-au folosit La pus în nas și, fiecare – După cum fost-a a sa stare – A dat, din aur, Domnului, Prinosul avuției lui.
Cinci sute sicli, tu mai ia – În urmă – și din casia. Siclul să fie acelaș’ Cu cel al sfântului locaș. Vei mai lua apoi, un hin Din untdelemnul de măslin.
În mâna lui Aron – pe toate Acestea, câte-au fost luate – Va trebui ca să le pui, Și-n mâinile fiilor lui. Când ele fi-vor înmânate, Vor trebui ca legănate – Mai înainte – ca să fie, Căci toți vor trebui să știe Că darul care I-a fost dat Lui Dumnezeu, e legănat.