Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 32:17 - Biblia în versuri 2014

17 Din depărtări, a auzit Iosua, zarvă, și-a grăit: „Iată, în tabără la noi, Se-aude strigăt de război!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise: ‒ Este zgomot de război în tabără.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga. Atunci el i-a zis lui Moise: „Este zgomot de război în tabără!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Iósue a auzit glasul poporului care striga și i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, și a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau și a zis lui Moise: E chiot de război în tabără.

Gade chapit la Kopi




Exodul 32:17
20 Referans Kwoze  

Moise, în urmă, s-a sculat, Iar Iosua, cu el, a stat Căci – tot mereu – el l-a slujit. Moise, pe munte, s-a suit, La Dumnezeu. Când a plecat,


Moise – pe Iosua – îndată, La sine, grabnic, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Să îți alegi niște bărbați Și-apoi, să ieși ca să te bați Cu Amalec și oastea lui. Mâine, pe vârful dealului, În zori de zi, voi merge eu. Cu mine, al lui Dumnezeu Toiag, atunci, îl voi avea Și n-am să-l las din mâna mea.”


De-aceea, foc o să se lase În Cheriot, pe-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele acolo-aflate. Întreg Moabul o să piară În mijlocul zarvei de-afară, Al glasului trâmbițelor Și-a strigătelor luptelor.


De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.


Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”


Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!


Că te îndeamnă: „Înainte!”, Căci de departe calul simte Mirosul bătăliilor.


Israeliții, însoțiți De cei care erau veniți Din Iuda, grabnic, au pornit Pe urma lor și-au chiuit De bucurie, ne-ncetat. Pân’ la Ecron i-au alergat Pe Filisteni și i-au bătut. Răniți de moarte, au căzut – Mulți dintre ei – pe drumul care, Spre Șaraim, se pierde-n zare, De unde, către Gat, cotea Și-apoi Ecronu-l atingea.


David, în zori, când s-a sculat, Mai întâi, turma, și-a lăsat În grija unui paznic pus De el, la oi, și-apoi s-a dus Să împlinească, negreșit, Poruncile ce le-a primit. În tabără, el a intrat Și pe-ai săi frați i-a căutat. Strigând, în linii de război, Oastea s-a înșirat apoi.


Spre Lehi-n urmă se-ndreptară, Să-l lase pe Samson al lor, În mâna Filistenilor. Când de departe i-au văzut, Toți Filisteni-au început Să chiuie de bucurie Și-n fața lor, apoi, să vie. Atuncea, Duhul Domnului – Venit din ‘naltul cerului – Peste Samson S-a așezat. Frânghiile ce l-au legat, Fire de in doar, au părut, Arse de foc. Ele-au căzut Jos, la pământ, și i-au lăsat Brațele libere, de-ndat’.


Întreg poporul a strigat, Iar preoții au trâmbițat. Zidul, atunci, s-a prăbușit, Iar oamenii s-au năpustit, Drept înainte, în cetate, Prin zidurile dărâmate.


A șaptea oară, le-a vorbit Iosua astfel: „Ascultați! Acum puteți ca să strigați Pentru că astăzi, Domnul vrea, În mâini, cetatea, să vi-o dea!


Iosua, astfel, i-a vorbit Poporului și-a poruncit: „Să nu strigați! Să nu vorbiți! Nici un cuvânt să nu rostiți! Până când eu am să vă zic „Strigați!”, să nu spuneți nimic! Abia atunci, voie, aveți Ca să strigați toți, cât puteți.”


Trâmbița lor, să chiuiți, Să scoateți toți strigăte mari, Căci zidurile cele tari, Atunci, au să se prăbușească. Poporul tot să năvălească Și fiecare-n fața lui, Peste ruina zidului, Să se repeadă, înainte. Așa să faci și ia aminte, La tot ceea ce Eu îți spun!”


Moise răspunse: „Negreșit, Strigătul ce l-ai auzit Nu-i strigăt de biruitor, Nici de învinși. Acel popor, Cântă acum, înveselit. Cântecul lui, l-ai auzit.”


A doua zi, când, peste fire, Ai zilei zori și-au revărsat Lumina lor, ei s-au sculat Și au adus arderi de tot Și jertfe care se socot De mulțumire. Au șezut De au mâncat și au băut. În urmă, ei s-au ridicat Și s-au pornit, toți, pe jucat.


Erau tablele Domnului, Purtând pe ele, scrisul Lui.


Nun, spre sfârșit se întrupează, Iar apoi Iosua urmează.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite