Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Du-te acum, și strânge deci, Pe toți bătrânii din popor – Din Israel. Spune-le lor, Că „Domnul mi S-a arătat, Cel care-a fost, neîncetat, Domn al părinților din care Ieșit-a neamu-acesta mare – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am A vă transmite ce mi-a zis, Atuncea când El m-a trimis Aici, la voi: „Eu am văzut Ce-ați pătimit, ce v-a făcut Egiptul. Eu le știu pe toate.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Du-te, adună-i pe bătrânii lui Israel și spune-le: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S-a arătat, zicând: «M-am uitat cu atenție la voi și la ce vi se face în Egipt.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Du-te, adună pe bătrânii consilieri ai poporului lui Israel și spune-le: «Iahve – Cel care este Dumnezeul părinților voștri, cunoscut (de voi) ca Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov – mi S-a revelat și mi-a zis: ‘Am remarcat cum sunteți tratați și ce vi se face în Egipt!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Mergi și adună-i pe bătrânii lui Israél și spune-le: «Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób, mi s-a arătat și a zis: ‹V-am cercetat pe voi și [am văzut] câte vi se întâmplă în Egipt.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel și spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El a zis: «V-am văzut și am văzut ce vi se face în Egipt

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Mergi și strânge pe bătrânii lui Israel și zi‐le: Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov mi s‐a arătat zicând: V‐am cercetat cu adevărat și am văzut ce vi se face în Egipt.

Gade chapit la Kopi




Exodul 3:16
31 Referans Kwoze  

„Ce-i omul? Ce însemnătate Poate acesta a avea? Dar al său fiu”, mă-ntreb cu teamă, „Cine o fi, ce poate-avea, Încât să iei Tu, la el, seamă?”


Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.


De drum, apoi ei și-au văzut Și merseră de-au adunat Bătrânii care s-au aflat În al lui Israel popor.


Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


Simon, întâi, ne-a arătat Cum, către Neamuri, S-a uitat Domnul voind ca un popor, S-aleagă, din mijlocul lor, Să-i poarte Numele. Firesc,


„Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:


Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.


Când, încă, la Milet, a stat, Pavel, prezbiteri, a chemat, De la Efes. Ei au venit,


Astfel, prin grija tuturor, Au strâns aceste ajutoare Și fost-au date, spre păstrare, Prezbiterilor – sau „bătrâni”. Ajunseră-n ale lor mâni, Prin Saul și Barnaba care Au dus aceste ajutoare.


Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”


„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!


Atuncea, preoții cei mari, Bătrâni din sfat și cărturari, În curtea marelui preot, S-au adunat, de peste tot – Din întregul Ierusalim.


Dar într-o zi, când a aflat Că Dumnezeu a cercetat Pe-al Său popor și-a dăruit Pâine – căci S-a milostivit De tot norodul de Evrei – Să se întoarcă-n țara ei, Pe loc, Naomi a gândit Și-apoi, mult n-a mai zăbovit:


Moise, ale lui Iosif oase, Atuncea, din Egipt, le scoase, Căci Iosif, să jure i-a pus – Pe-ai lui Israel fii – și-a spus: „Atunci când fi-veți cercetați, De Dumnezeu, să îmi luați, De-aici, și ale mele oase, Căci vreau, afară, a fi scoase.”


„Iată dar semnul Domnului, Prin care tu vei fi crezut, Cum că pe Domnul L-ai văzut, Că ție ți S-a arătat Cel care e adevărat.


Apoi, spre ai lui Israel Copii, ochii Și-a aplecat Și cunoștință a luat Atuncea, de acel popor, Precum și de necazul lor.


El n-a respins, în nici un fel, Pe cei aleși, din Israel. Ei au mâncat și au băut, Deși, pe Domnul, L-au văzut.


El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.


Curând afla-vor, negreșit – Aceste lucruri minunate – Popoarele. Cutremurate, Atuncea, ele au să fie Și-o mare groază va să vie Pe Filisteni. Înspăimântați


Un înger i s-a arătat, Trimis de Domnu-n acel loc, Stând într-o flacără de foc, Ce dintr-un rug aprins ieșea. Moise, mirat, la el privea – La rug – arzând necontenit, Fără a se fi mistuit.


Când Dumnezeu și-a amintit De ceea ce-a făgăduit El Sarei, vorba Și-a ținut


Și s-a făcut atunci, frumos, Întinsul ce le-a despărțit Și care „cer” a fost numit.


Pe scara ‘ceea. Sus ședea Domnul, care îi priveghea. Atuncea, zise Dumnezeu: „Sunt Domnul, tatălui tău, Eu – Al lui Avram și-al lui Isac – Și iată ce-am de gând să fac: Pământul, unde ești culcat, Să știi că ție-ți va fi dat. Va fi al seminției tale,


Iacov, pe Iosif, îl chemase Întâi, și-l binecuvântase, Spunându-i: „Domnul Dumnezeu, În fața cărui umblu eu – Din ziua-n care m-am născut – Domnul în care au crezut Avram, Isac – părinții mei – Cel ce m-a izbăvit, pe ei –


Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.


Moise a zis: „Au să mă vadă, Dar știu că nu au să mă creadă Și n-au s-asculte glasul meu. „Nu L-ai văzut pe Dumnezeu” – Vor spune ei – „căci n-ai putut, Pe Domnul, să Îl fi văzut.”


„Așază-te în fruntea lui, De-ndată!” – Dumnezeu i-a spus. „Alături îți vei fi adus Câțiva bătrâni din Israel. În mână, ia toiagu-acel Cu care râul l-ai lovit. Să faci precum ți-am poruncit Și nu te-abate nicidecum! Apoi, să te pornești la drum, Pentru că te voi aștepta.


Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,


Peste Egipt, s-a ridicat – În urmă – un nou împărat. El nu știa ce a făcut Iosif, căci nu l-a cunoscut.


Ei vor vesti Sionului, Mereu, Numele Domnului; Iar laudele-I hărăzite Vor fi-n Ierusalim vestite,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite