Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 29:9 - Biblia în versuri 2014

9 Să-ncingi pe-Aron și fiii lui, Cu brâiele și să le pui Scufii, pe capetele lor – Pe capetele fiilor. Astfel, slujba de preoție, Veșnic, a lor are să fie. Prin lege, ea le va fi dată, Iar legea nu va fi schimbată, Căci ea e veșnică, să știi. Atunci Aron și ai săi fii Au să Îmi fie-nchinați Mie Și-Mi vor sluji în preoție.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 să-i încingi cu brâiele, pe Aaron și pe fiii săi, și să le pui scufiile. Preoția va fi a lor printr-o hotărâre veșnică. În acest fel trebuie să-i învestești pe Aaron și pe fiii săi în slujba Mea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Să echipezi cu centurile pe Aaron și pe fiii lui; și să le pui bonetele. Lor le va aparține preoția printr-o poruncă valabilă pentru totdeauna. Așa să îi investești (în funcția de preoți) pe Aaron și pe fiii lui, ca să fie în slujbă pentru Mine.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Să-i încingi cu un brâu pe Aaròn și pe fiii lui și să pui turbanele! Preoția va fi pentru ei ca lege veșnică! Să-i consacri astfel pe Aaròn și pe fiii lui!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Să încingi pe Aaron și pe fiii lui cu un brâu și să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoția va fi a lor printr-o lege veșnică. Astfel să închini pe Aaron și pe fiii lui în slujba Mea.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 și să‐i încingi cu brâul, pe Aaron și pe fiii lui, și să legi, căciulile pe ei și preoția să fie a lor ca o orânduire veșnică. Și vei sfinți pe Aaron și pe fiii săi.

Gade chapit la Kopi




Exodul 29:9
22 Referans Kwoze  

Iată ce trebuie să știi: Acuma, tu și ai tăi fii Va trebui ca să păziți, Neîncetat, și să-mpliniți Doar slujba preoției, care E la altar referitoare Și pe aceea ce privește, În urmă, tot ce se găsește Dincolo de perdeaua care Este, în cort, despărțitoare. Această slujbă, voi să știți, Căci trebuie să o-mpliniți. Slujba de preoți, așadar, Vă este dată vouă-n dar. Străinul care va avea Curajul de-a se-apropia De toate-acestea, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


Căci preotul a fost ales De Dumnezeu, bine-nțeles, Ca în Numele Domnului Să-I împlinească slujba Lui În toate zilele – și el, Și-apoi și fiii săi, la fel.


Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.


Iată că voi sunteți lăsați, De Domnul, să v-apropiați. Ție și neamului Levit, Domnul, ăst drept, v-a dăruit Și-acuma, iată că voiți, Și preoția, s-o primiți!


Aron și-ai lui fii să păzească Slujba primită, preoțească. Străinul care a venit, La voi și-n urmă, a-ndrăznit Să se apropie, să știți, Cu moartea, să îl pedepsiți.”


Timp de o săptămână-apoi, Opriți sunteți a ieși voi, Din ușa cortului numit „Al întâlnirii”. Hărăzit E acest timp, de așteptare, Pentru a voastră închinare, În slujbă, pentru Dumnezeu.


Să-i ungi cu untdelemnul sfânt, Pentru că ei, preoți, Îmi sânt, Prin ungerea făcută lor. În al lui Israel popor, Ei au să aibă, pe vecie, Dreptul acest, de preoție.”


Fiind, de Dumnezeu, numit – „După o rânduială care Numai Melhisedec o are” – Drept Preot Mare. Am de spus –


„Să vă predați azi, Domnului, Chiar și cu jertfa fiului, Al fratelui ce îl aveți, Ca în acest fel, să puteți Iar, să primească fiecare, Din parte-I, binecuvântare.”


„De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Moise se-ntoarse înapoi, La fiii lui Aron. Apoi, Cu tunicile, i-a-mbrăcat, Brâie le-a pus și le-a legat Scufiile, cum a voit Domnul, atunci când a vorbit.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


O casă a lui Dumnezeu, Și s-a gândit atuncea: „Eu Voi face un efod și iată, Și terafimi voi face-ndată.” Precum a zis, a și făcut. Întâi efodul l-a țesut, Iar după ce l-a isprăvit Și terafimi a întocmit. Când totul fost-a terminat, Pe-un fiu de-al său el l-a luat Și-apoi, ca preot, l-a sfințit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite