21 Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.
21 Să aveți douăsprezece pietre cu numele fiilor lui Israel. Pe fiecare dintre acestea să fie gravate, asemenea sigiliilor, numele uneia din cele douăsprezece seminții.
21 Să fie astfel douăsprezece pietre gravate cu numele (triburilor) israelienilor. Pe fiecare dintre acestea să fie scris, asemănător sigiliilor, numele unuia dintre cele douăsprezece triburi (ale poporului Israel).
21 Pietrele să Còrespundă numelor fiilor lui Israél! Să fie douăsprezece, după numele lor, săpate ca un sigiliu, fiecare cu numele fiecăruia dintre cele douăsprezece triburi!
21 Și pietrele să fie după numele copiilor lui Israel, douăsprezece, după numele lor, ca săpătura de pecete, fiecare după numele său; vor fi pentru cele douăsprezece seminții.
Un zid, înalt, o-mprejmuia, Iar porți, douăsprezece-avea, Și câte-un înger am văzut – Strajă – în porți, că a șezut. Erau dar, îngerii acei – În număr – doisprezece, ei. Pe-aceste porți, scrise erau Numele care le aveau Cei doisprezece fii din care O seminție va apare, Alcătuind, în acest fel, În lume, neamul Israel.
„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!
Atunci, veți bea și-o să mâncați, La masa Mea, când judecați – Șezând pe jilțuri de domnie – Pe fiecare seminție, Din cele douășpe’, cari sânt În Israel, pe-acest pământ.”
Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”.
Pe pietre deci, să scrieți voi, Pe toți fiii lui Israel. Onixul să-l săpați la fel Precum în piatră se sculptează – Cum pe peceți se încrustează – Iar pietrele astfel lucrate, În aur fi-vor ferecate.
Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.
Acela care, tot mereu, Le este Domn și Dumnezeu – Atunci – o să le dea scăpare, Pentru că ei sunt turma care Cuprinsă-i în poporul Său Și-i va scăpa de orice rău!