14 Și tot din aurul curat, Mai trebuie a fi lucrat Și două lănțișoare. Ele Vor fi în chip de sforicele, Înmănuncheate și-mpletite; Iar lanțurile pregătite, Așazăle-n ferecături – În cele două lucrături.”
Un stâlp de-acela a avut Optzeci de coți. De-asupra lui, Acoperișul stâlpului Fusese pus. De bună seamă, Și el era tot din aramă. În înălțime, se vădea Că numai trei coți el avea. O-mpletitură s-a-ntocmit, Ca o rețea, și-a-mprejmuit Acoperișul. Ea avea Rodii de-aramă, prinse-n ea. Totul era – de bună seamă – Alcătuit doar din aramă. Al doilea stâlp era și el Făcut tot în același fel: Cu coperiș, cu o rețea – Cu rodii – ce-l împrejmuia.
S-au mai făcut împletituri, Asemeni unei țesături Ce pare-a fi ca o rețea. Ciucuri apoi, de-asemenea, S-au mai făcut, iar fiecare Fusese prins cu lănțișoare. Ei, paisprezece, s-au vădit, Căci după cum s-a socotit, Șapte, pe-acoperiș, veneau.
Pentru pieptar – cum s-a cerut – Două lănțuguri s-au făcut. Din aur erau făurite Și-au trebuit a fi-mpletite Ca niște sfori. Iar pentru ele – Pentru lănțugurile-acele –
Pe pietre deci, să scrieți voi, Pe toți fiii lui Israel. Onixul să-l săpați la fel Precum în piatră se sculptează – Cum pe peceți se încrustează – Iar pietrele astfel lucrate, În aur fi-vor ferecate.
„Apoi va trebui lucrat Pieptarul – care e chemat „Al judecății”. El să fie Făcut cu-aceiași măiestrie, Precum efodu-a fost făcut. Din aur, el va fi țesut, Din in subțire, răsucit, Din fire care s-au vopsit Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.