1 „De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.
1 Apoi adu-i aproape de tine, dintre fiii lui Israel, pe fratele tău, Aaron, și pe fiii săi, Nadab și Abihu, Elazar și Itamar, ca să-Mi împlinească slujba de preoți.
1 Dintre urmașii lui Israel, să aduci lângă tine pe fratele tău numit Aaron și pe fiii lui: Nadab și Abihu, Elazar și Itamar. Toți aceștia să fie preoți ai Mei.
1 Să se apropie de tine fratele tău, Aaròn, și fiii săi dintre fiii lui Israél ca să-mi fie preoți: Aaròn și fiii lui: Nadáb, Abíhu, Eleazár și Itamár!
1 Apropie de tine pe fratele tău, Aaron, și pe fiii săi și ia-i dintre copiii lui Israel și pune-i deoparte în slujba Mea ca preoți: pe Aaron și pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar și Itamar.
1 Și tu apropie la tine pe Aaron, fratele tău, și pe fiii săi cu el dintre copiii lui Israel ca să‐mi facă slujba de preoți: Aaron, Nadab și Abihu, Eleazar și Itamar, fiii lui Aaron.
Iată ce trebuie să știi: Acuma, tu și ai tăi fii Va trebui ca să păziți, Neîncetat, și să-mpliniți Doar slujba preoției, care E la altar referitoare Și pe aceea ce privește, În urmă, tot ce se găsește Dincolo de perdeaua care Este, în cort, despărțitoare. Această slujbă, voi să știți, Căci trebuie să o-mpliniți. Slujba de preoți, așadar, Vă este dată vouă-n dar. Străinul care va avea Curajul de-a se-apropia De toate-acestea, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”
Și Iohanan a zămislit Un fiu, pe care l-a numit – De-asemeni – tot Azaria. Acesta, preot se vădea, În casa din Ierusalim, Ce a zidit-o – precum știm – Chiar Solomon. Azaria
De la Berot-Bene-Iacan, Voi ați pornit, în acel an, Și la Mosera v-ați oprit. Aron, acolo, a murit Și-n urmă, fost-a îngropat. Al său fiu, locul, i-a luat; Deci Eliazar – precum se știe – Urmaș i-a fost, la preoție.
Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.
Dintre ai lui Aron copii, În față, au ieșit doi fii: Nadab era unul din ei, Iar celălalt, Abihu. Ei Cădelnițele și-au luat, Tămâie-n ele au turnat, Iar după-aceea, foc au pus. Un foc străin ei au adus Astfel, ‘naintea Domnului Și-au încălcat porunca Lui, Căci El, așa ceva, n-a zis.
„Ia-l pe Aron cu fiii lui, După porunca Domnului. Apoi, ia ale lor veșminte Și-uleiul pentru ungeri sfinte; Să iei vițelul pregătit De ispășire. Negreșit, S-aduci și doi berbeci; cu ei, Coșul cu-azimi, să îl mai iei
La slujbă, în locașul sfânt, Veșminte, de făcut, mai sânt – Pentru preoți – și-apoi veșminte, Pentru Aron; ele sunt sfinte. Veșminte vor mai fi lucrate Pentru-ai săi fii, spre-a fi purtate Numai la slujba preoțească, Pe cari trebuie s-o-mplinească.”
Veșmintele preotului: Cele de slujbă, și veșminte Pentru Aron, care sunt sfinte; Veșminte pentru fiii lui Aflați în slujba Domnului, Cari sunt veșminte preoțești;
Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.
Să-ncingi pe-Aron și fiii lui, Cu brâiele și să le pui Scufii, pe capetele lor – Pe capetele fiilor. Astfel, slujba de preoție, Veșnic, a lor are să fie. Prin lege, ea le va fi dată, Iar legea nu va fi schimbată, Căci ea e veșnică, să știi. Atunci Aron și ai săi fii Au să Îmi fie-nchinați Mie Și-Mi vor sluji în preoție.
„Tu trebuie să îi sfințești, Adică să îi pregătești Pentru ca slujba preoțească Să poată să o mplinească. Ia un vițel și doi berbeci: Fără cusur să fie. Deci,
Să faci deci, hainele acele, Și-n urmă, să-i îmbraci cu ele Pe-Aron și pe feciorii lui. Să-i ungi, și-n slujba Domnului, Să îi închini și să-i sfințești, Iar după ce îi pregătești, Ei au să Îmi slujească Mie, Căci ai Mei preoți au să fie.
Moise, pe munte, s-a suit. Atunci, Aron l-a însoțit, Nadab și-Abihu; iar cu ei, Urcară și bătrâni-acei – Adică șaptezeci, pe care, Moise-i luase, la plecare.
Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Te sui, la Mine, însoțit De frate’ tău, Aron; apoi, Pe lângă el, mai cheamă doi: Întâi Nadab are să fie, Cari cu Abihu va să vie. Dintre bătrâni, din Israel, Ia șaptezeci. Grupul acel Te va-nsoți apoi, pe tine, Când ai să urci până la Mine. Din depărtare, vă-nchinați Și, la pământ, cu fața, stați.
Aron, când s-a căsătorit, Cu Elișeba s-a-nsoțit – Cu fata lui Aminadab, Sora lui Nahșon. Pe Nadab, Întâi, femeia l-a născut; Apoi Abihu-a apărut, Urmat fiind de Eleazar, Iar la sfârșit, de Itamar.
Leviții, toți, au părăsit Moșii și case și-au venit Ca la Ierusalim să stea, Căci în Israel, nimenea Nu a putut să-și împlinească Slujba aceea, preoțească – Făcută-n fața Domnului – Din pricina-mpăratului Ieroboam, cari a cătat, Mereu, de i-a împiedicat.
Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.
Amram, doi fii, a dobândit: Aron și Moise, la sfârșit. Aron, deoparte, a fost pus Spre-a fi sfințit – precum s-a spus – Căci el, prea sfânt, avea să fie – Cu ai săi fii – pentru vecie. Tămâie, ei Îi aduceau Lui Dumnezeu și Îi slujeau, Iar Numele lui Dumnezeu, Îl binecuvântau, mereu.
Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.
Dreptul de care v-am vorbit, Prin ungere l-au dobândit Aron și cu feciorii lui. Peste jertfele Domnului – Cari pentru El au fost jertfite Și sunt de flăcări mistuite – Aron și fiii – fiecare – Au acest drept, din ziua-n care Au să Îmi fie-nfățișați Și-n slujbă-Mi, preoți, așezați.
Căci preotul a fost ales De Dumnezeu, bine-nțeles, Ca în Numele Domnului Să-I împlinească slujba Lui În toate zilele – și el, Și-apoi și fiii săi, la fel.