9 „Cortul, o curte, va avea. Iată cum o să fie ea: O pânză trebuie urzită, Din in subțire împletită. Aceasta doar, va arăta Latura curții ce va sta La miazăzi. Să o socoți Să aibă o sută de coți.
9 Curtea cortului s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curții, să fie niște pânze de in subțire, răsucit, pe o lungime de o sută de coți pentru această primă latură,
9 Și să faci curtea locașului. În latura de miazăzi spre miazăzi perdele de in subțire răsucit pentru curte, de o sută de coți lungime pentru o latură,
Acolo unde se vădea Că douăzeci de coți avea Curtea cea înlăuntru-aflată Și de asemeni – totodată – În dreptul caldarâmului Ce încingea, cu brâul lui, Curtea de-afară, am văzut Cum că pridvoare au avut Odăile de sus, aflate La catu-al treilea așezate. Pridvoarele odăilor Erau pridvor, lângă pridvor.
Dincolo de partea aflată Drept înlăuntru așezată, Două odăi se mai găseau Cari pentru cântăreți slujeau. În curtea cea din interior, Era locul odăilor. Una era la poarta care, Partea din miazănoapte-o are, Cu fața-n miazăzi-ndreptată. Cealaltă fost-a așezată Chiar lângă poarta cea pe care Partea din miazăzi o are, Iar fața ei se potrivea Spre miazănoapte că privea.
După aceea, am intrat În curtea care s-a aflat La interior. Noi am venit Prin poarta de la răsărit. Omul acel s-a apucat, Îndată, de a măsurat Poarta, iar astfel am văzut Că o măsură a avut, Cu cealaltă. Am mai zărit
În curtea care s-a aflat La interior, noi am intrat Prin poarta ce era aflată La miazăzi. Când măsurată Fusese poarta, s-a vădit A fi asemeni, negreșit, Cu cealaltă și am văzut Că o măsură au avut.
Curtea cea din lăuntru-avea O poartă, care se găsea În fața porții așezată, Ce fost-a-n miazănoapte-aflată Și-n fața porții cea pe care Partea de răsărit o are. Omul acela a plecat Și a-nceput de-a măsurat Din partea ce a fost aflată În miazănoapte așezată, Până la cea din răsărit, Iar după cum am auzit, Distanța ‘ceea se vădea Cum că o sută coți avea.
Spre miazănoapte s-a-ndreptat Și-acolo, el a măsurat Lungimea porții cea pe care Curtea de din afară-o are. A măsurat – de-asemenea – Lățimea pe care-o avea.
A măsurat tinda pe care Poarta cea de la curte-o are Și-n felu-acesta se văzuse Că douăzeci de coți avuse. Tinda-ntr-o curte se sfârșea, Cari poarta o împrejmuia.
În curtea Casei Domnului Și în Ierusalimul Lui, Voi împlini, precum am zis, Tot ceea ce eu am promis! Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!
O zi, cu Tine, se vădește Că mult mai mult ea prețuiește, Decât o mie, rânduite În altă parte-a fi trăite. În pragul Casei cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Aș vrea, mereu, să locuiesc, Decât să mă adăpostesc În corturi bine pregătite, De răutăți doar locuite!
Apoi, a mai zidit altare, Oștirii cerului, pe care, În jurul Casei Domnului, Le-a înălțat, căci Casa Lui, Avut-a două curți. În ele, Erau altarele acele.
Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire, Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.
Apoi, la curtea cea pe care Casa-n lăuntrul ei o are, S-au folosit pietre cioplite Cari, pe trei rânduri, sunt zidite. Tot pentru ea, s-au folosit Grinzi cari, din cedru s-au cioplit.
Pânzele curții cortului, Stâlpii – drept sprijin pânzelor – Precum și picioarele lor, Țărușii ei și-asemenea, Uneltele ce le avea Cortu-ntâlniri-n slujba lui;
Apoi, la prima-mpreunare Ce au făcut-o din covoare, Cincizeci de cheutori au pus, La margine, precum s-a spus. La fel, a doua-mpreunare Avea cincizeci de cheutoare.
Pânza aveți s-o puneți voi, Pe douăzeci de stâlpi apoi. Să faceți pentru fiecare Stâlp, un picior apoi, pe care, Acesta fi-va așezat. Piciorul trebuie turnat Doar din aramă. E știut Că douăzeci ai de făcut. Argint, apoi, să folosești, Căci trebuie să făurești, Din el, cârlige, stâlpilor Și-asemeni și bețele lor, Care vor fi de legătură.
După aceea, negreșit, Veți face – cum s-a poruncit – Pânzele curții, stâlpii care Le țin, și ale lor picioare; Mai trebuie, de-asemenea, Să însăilați și o perdea: Perdeaua porții cortului, Care va fi la curtea lui.
Și pânzele din curtea lui; Ei mai duceau perdeaua care Era drept ușă de intrare În curte, funiile lui – Aflate-n slujba cortului – Precum și sculele acele Care, legate sunt, de ele.
Stâlpii din curtea cortului, Picioarele stâlpilor lui, Țărușii, funiile lor Pentru-ntărirea stâlpilor; Uneltele ce țin de-acele Lucruri, lăsate vor fi ele, Pentru mutări, în grija lor – Deci casei Merariților. La toate, le spuneți pe nume, Ca ei să știe ce anume Au de făcut, ce-au de luat, Și ce va trebui cărat.
În urmă, fost-a construită Curtea, de preoți folosită, Precum și curtea ‘ceea care Se dovedea a fi mai mare, Cu porțile ce-o străjuiau, Porți ce-n aramă se-mbrăcau.