29 Va trebui să faceți voi, Cățui și farfurii apoi; Cești și potire, să-ncropiți. Toate o să le folosiți La jertfele de băutură Și fi-va, a lor lucrătură, Făcută în aur curat.
29 Să faci farfurii și recipiente pentru tămâie, vase pentru păstrat lichide și cești cu care să torni lichidele dedicate ca sacrificii de băutură. Pe toate să le faci din aur curat.
Covoru-albastru să-l întindă, Astfel încât el să cuprindă Și masa ce se folosește La pâinea care trebuiește Pusă în fața Domnului. Să pună-apoi, deasupra lui, Străchini, cățuie, cești, potire, Cari date sunt spre folosire La jertfele de băutură. Apoi, lângă a lor măsură, Pusă urmează-a fi, de-ndată, Pâinea ce trebuie-așezată, Mereu, ‘naintea Domnului.
Apoi, așa cum s-a cerut, Cești, farfurii s-au mai făcut; Cățui, potire s-au lucrat – Toate din aurul curat – Căci foloseau, pentru măsură, La jertfele de băutură.
Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.
„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”
După aceea, au urmat Potirele meșteșugite, Cățuile, cești și cuțite; De-asemeni, aste lucruri toate, În aur doar au fost lucrate. Apoi, aripile pe care La avea ușa la intrare În Locul cel „prea sfânt” chemat, Numai din aur s-au lucratat. La fel, aripa ușii care E la a Templului intrare, Din aur doar a fost lucrată, Precum cerea porunca dată.
Lighenele au mai urmat, Potirele meșteșugite, Cățuile, cești și cuțite; De-asemeni, aste lucruri, toate, În aur doar, au fost lucrate. Apoi, țâțânile pe care La avea ușa, la intrare, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Numai din aur s-au turnat.
Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel; Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi toată făina dată, În vase, fost-a frământată.
Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Ce din argint era turnată – O sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel – Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a fost turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În urmă, fost-a frământată.
Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui. Douăsprezece-au fost de toate Acele farfurii lucrate Doar din argint. S-au dăruit Ligheane ce s-au făurit Tot din argint – vasele-acele, Douăsprezece, au fost ele. Cățuiele care s-au dat, Din aurul cel mai curat, Erau. Cățuiele acele, Douăsprezece-au fost și ele.